Se pleacă lumina
Spre pămîntul obscur
Atît de adînc
Cît să curgă pe frunze
Privind cerul sur
Fiorul mă prinde...
Şi versuri răsar
Tremurînd de pe buze
Departe – alături
O vioară suspină
Atît de curat
Ca o veşnică pace.
Mă las stăpînit
De un dor de lumină,
Şi dorul acesta,
În cîntec se face
Pe note divine
Ca nişte trepte
Urc înspre Tine,
Iubirea mea, mare
Căci singur aici
Rătăcesc printre pietre
Şi sufletul trist mă doare,
Mă doare...
Se pleacă Lumina
Peste ceea ce sunt,
Păcate zdrobite
Prin lacrimi se curg
Şi-n tot universul
Nu poţi să găseşti
O iubire mai mare,
Ce iubeşte mai mult!