Cea mai frumoasă Epopee

Cea mai frumoasă Epopee
E Dragostea lui Dumnezeu,
Ce la Calvar a vrut să steie
Ca oaia mută făr' să behăie,
Prin Jertfa-I dată-n jubileu,
Ajunsă-n punctul: apogeu!

Ca Universul, să-l salveze
Din cea mai grea apăsare,
Ce a-ncercat s-o instaleze
Şi tot mai mult să preseze
Lucifer... prin perturbare.
A intervenit, iubirea mare.

Dragostea prin legământul
Între puterile Dumnezeieşti,
La cruce-a-ntărit Cuvântul
Să vadă cerul şi pământul
Unirea forţelor, cele cereşti
Pentru a salva pe cei fireşti.

La Golgota, Ea prin Jertfire
S-a pus Garant recuperării,
De-a reîntregi sfânta zidire
Prin planul cel de mântuire
A omului din panta pierzării
Prin actul sfânt al liberării

La cruce harul, s-a întâlnit
Cu mila mare, şi dreptatea,
Şi-n de acord, s-au reunit
La lucrul splendid au pornit
Pentru-a salva umanitatea
Descoperindu-Şi bunătatea.

Astfel, prin sângele Jertfirii
S-a aprobat timpul salvării,
Şi Vestea bună a mântuirii
Prin Dragostea neprihănirii,
S-a propagat în largul zării
Că s-a şters, actul pierzării

Flavius Laurian Duverna
21 septembrie 2009