Doamne, eu stiu
Ca sunt o nimica,
Nevrednica, mica...
Si totusi as vrea
Sa fiu si eu ceva.

Dar eu sunt doar cuiul
Batut Tie-n palma
Si uneori sunt
Chiar o grea sudalma
In auzul urechilor Tale sfinte.
De aceea, insa, nu ma pedepsi, Parinte.
Caci viata mea,
De farama si ciob,
Batuta de vanturi,
Facuta chiar zob,
Nu vrea vesnicia in alta parte,
Ca cei de-ai satanei sorginte,
Cu cei mandri si putrezi,
Cu cei fara minte,
Sa guste'a lor soarte...

Ci ar vrea, Doamne, la sfintele-Ti picioare
Sa-Ti cante cu lacrimi in veci osanale!