Fetele lui Salum
Neemia 2,3.

Cand Neemia a venit
In Israelul pustiit,
Gasi doar ziduri daramate,
Arse de foc portile toate.

Dar fiindca mana Domnului
A fost mereu asupra lui,
N-a cazut in descurajare,
Ci a dorit mereu cu-ardoare

Sa dreaga tot ce e stricat.
De-aceea, el i-a indemnat,
I-a intarit cu vorbe bune
Pe toti, spunandu-le pe nume;

Pe preoti si pe dregatori,
Chiar si pe alti locuitori
Ca sa se scoale sa zideasca
Orasul sa-l reconstruiasca.

Le-a spus cum Domnul l-a-ntarit,
Pe lungul drum l-a ocrotit.
Sa iasa deci la lucru-afara,
Sa nu mai fie de ocara,

Sa-nceapa-a drege zidul spart.
Atunci, toti s-au imbarbatat
Si-au inceput sa rezideasca
Cetatea cea imparateasca.

Munceau cu totii cu mult spor
Si reparau in dreptul lor
Ziduri si turnuri daramate,
Zavoare, porti si cate toate!

Lucrau cu ravna, plini de zel
Si intre ei, muncea la fel
Un tata, cu ale lui fete
Harnice toate si-ntelepte.

A fost usor la inceput.
[Ti-ar fi fost drag sa-i fi vazut!]
Lucrau cu inima, voiosi,
Cum sta bine la credinciosi.

Ii ajuta Domnul cel sfant
Stapan pe cer si pe pamant.
Cand zidu-a fost la jumatate,
S-au ridicat dusmani de moarte

Sa-mpiedice lucrarea lor.
Si vorbe rele tuturor
Le-au spus. Au vrut si sa-i zdrobeasca,
Lucrarea sa le-o nimiceasca.

Dar Dumnezeu i-a-nstiintat
Si-atunci ei s-au organizat;
Ziua cu totii sa lucreze,
Iar noaptea, sa stea sa vegheze.

Chiar dupa apa cand mergeau,
Armele nu si le lasau.
Erau de admirat barbatii,
Caci lucrau diferit de altii:

C-o mana zidul construiau
Iar in cealalta isi tineau
Armele, gata de-aparare
Sa-nvinga-n orice-mprejurare.

De haine nu s-au dezbracat
Pana cand nu au terminat
Lucrarea mare si intinsa
Care ramase neatinsa.

Dar hai sa ne gandim acum
La tatal curajos, Salum,
Care le-a acceptat pe fete
In ale zidarilor cete.

Sub valul ce le-acoperea,
Era ascunsa sulita.
Iar la mijloc, cu sabii-ncinse.
Astfel de fete-s neinvinse,

Caci nimeni nu-si inchipuia
Ca ar putea sa fie-asa
De hotarate si-ntelepte
Aceste curajoase fete.

Nu se dadeau-napoi deloc.
Ar fi trecut chiar si prin foc!
Si au lucrat ca si barbatii,
Ba chiar se intreceau cu fratii,

Cu verii lor israeliti,
Care lucrau neobositi.
Si se-ntamplase , nu odata,
Ca sa castige cate-o fata

Caci zidul iute se-nalta
Acolo unde ea zidea.
Salum zambea privind la ele,
Apoi zicea: "-S fetele mele!"

O, Doamne, da si printre noi
Un tineret asa vioi!
Fie ca sunt baieti sau fete
Aseaza-i, Doamne, printre cete

De lucratori misionari
Si da-le, Doamne, brate tari
Ca sa lupte cu barbatie
Pentru cereasca-mparatie.