Pământu-i cuprins de mândrie
A prins şi fii Tăi pe drum?
Unde-i iubirea ce învie
Dar sufletul omului bun?

De ce s-a schimbat omenirea
Uitând că Tu Eşti Dumnezeu?
Îi preocupă numai firea
Au renunţat la duhul Tău!

De ce creştinii Tăi o Doamne
Au inimi reci şi prefăcute?
Unde sunt sfinţii din vechime
Să ne aducă lucruri sfinte?

De ce poporul Tău o Doamne
Urmează lucrurile lumii?
De ce nu se întorc la Tine
Cum de nu văd raza luminii?

Ei vând ce au mai scump pe bani
Vor bogăţie pe pământ,
Nu văd pe cei flămânzi, sărmani,
Adună goană după vânt!

E dureros când vezi prezentul
Şi îl compari cu ce a fost,
Curând pe nori veni-va Domnul
Oare avea-vom adăpost?

Îmi plânge inima în mine
Când văd poporul Tău Isus,
Cum copiază ce-i în lume
Mândria pe mulţi i-a învins,

Odată-n Universul mare
Nainte de-a fi creat omul,
Steaua cea mai strălucitoare
A vrut să cucerească tronul,

Lucifer vrând a fi mai mare
În Univers, el să conducă,
Pierdu-ta locul de onoare
Căci Dumnezeu jos îl aruncă!

Cu-acela-ş mijoc cel rău vine
La cel ce este credincios,
Întâi îl urcă pe înălţime
Ca să îl poată arunce jos!

-Trezeşte-te din adormire
Acel ce îl cunoşti pe Domnul,
Nu vezi că mergi spre rătăcire
Că planul tău ţia schimbat drumul!

Nu vezi cum deavolul te-nşală
Te amăgeşte-n vorbe dulci!
Îţi zice că eşti om cu fală
Şi-apoi te pune în butuci!

Ai grija dar la şoapta lui
Ia seama cum alergi pe cale,
Căci vine ziua Domnului
Şi-ai să rămâi căzut în vale!

suntem ca nişte bolovani
Ce nu îi moaie glasul Tău
Punem valoare doar pe bani
Uitând că este-un Dumnezeu

Iubrea-ntre noi s-a răcit,
Poporul Tău, suferă Doamne,
Pe drum sunt mulţi ce-au rătăcit
Căci au pierdut a Tale urme!

Nu mai e dragoste curată
Printre acei de pe pământ
Vorba ce-o spunem, nu-i urmată,
De roada Duhului cel Sfânt!

Spunem adesea un cuvânt
Cuvânt de dragoste rostit
Dar planul l-am făcut în gând
Cum vremm să fie pregătit!

Dorinţa de-a fi cel mai mare
Pe mulţi desparte de Hristos,
Nu mai veghem în aşteptare
Ne pierdem printre cei de jos.

Mai fă o Doamne, o trezire,
Arată-ne ce nu e bine!
Nu ne lăsa în rătăcire
Ci urcă-ne pe înălţime!

Zmeriţi la poala cruci Tale
Venim o Doamne suspinând,
Ridicăne din nou din vale
Ia-ne pe aripi ca de vânt!

Ne vezi c-am rătăcit o Doamne
Pe-acest pământ printre străini
Ridică-ne de-aici la Tine
Să nu mai creştem printre spini!

Deschide-ne ochii credinţei
Pe Tine ca să Te vedem
Şi-apoi pe braţul biruinţei
Să ne ridici mărite Domn.

10-10-2009gl