Du-te spune

Asa incepu: -un sunet argintiu de clopotel,
Ma trezi sa fiu atent, la glasul lui Emanuel.
S-a deschis izvorul lacrimilor mele,
El era prezent si ma asculta,
Apoi lua Cuvant inaintea mea,
Si ma intreba:

"Ce faci aici crestine?
N-ai somn acum? tu nu cunosti,
Un cantec de-adormire?
Ca nu-l repeti si nu arati
C-astepti a lui venire.

Oare la Mine te gandeai,
Cand ai trecut in noapte.
Pe langa Mine tu pluteai
Invaluit departe?".

Si in clipele cand pana fugea
Si pe hartie inima-mi punea,
Ii spuneam Domnului, prin versurile mele,
Dorinta care o aveam, si nadejdea printre ele.

-"Atinge-ma cu harul Tau,
Atinge-ma mereu, mereu,
Acuma cand te rog pe Tine,
Sa vi sa te atingi de mine.

Pentru ca vreau sa ma inalt de jos,
Caci in chinul infernal,
Ceva ma trage, spre abis
Ma vad pierdut, plutind pe val,
Cu mari dureri de nedescris.

Si azi nu pot sa ma ridic,
Nu pot trece durerea mea,
Ca pe un raft in intuneric,
Sunt prinsa-n pagini undeva".

Si cel ce cunostea,
Si asculta chemarea mea:
-"Sa vi la mine sa m-ajuti,
Povara mea Tu sa o duci,

S-o duci departe de pamant,
Sa nu mai am lacrime curgand,
Ma plec din nou in fata Ta,
Ia-mi astazi suferinta grea,
Si-un gand de urca-n palma Ta,
Vreau sa-l asculti asemenea.

Si chiar de bate-ntreaga fire,
Si se lupta sa m-alunge,
Mai coboara-te odata,
M-ajuta ca sa pot invinge".

Tacerea lasata,
Ma facu pe data,
Sa cred ca El s-a dus,
Dar auzii de sus:

"Eu voi veni, asa mi-a spus,
Sa n-ai nici o-ndoiala,
Curand pe nori voi cobori
La cei care ma cheama.

Eu vin curand", apoi mi-a spus, cand a privit mine,
Si intristari, sa n-ai de dus, nici lacrimi care nu sunt sus,
Tu sa le lasi aicia jos, sa le desparti de tine.

Priveste chiar in urma Mea, cand nu mai ai scapare,
Si te-ncolteste tot mereu si greul este tot mai greu,
Sa chemi a Mea-ndurare.

Ramai dar statornic, pe drum credincios,
Ca Eu sunt aproape de tin- bucuros,
Si vreau ca sa vin, sa fac mai scurta,
Cararea ce astazi iti pare abrupta".

In clipa aceeia am simtit:
Ca nu mai sunt hotare si lantul greu s-a rupt,
In trecerea prin lume, pe Domnul eu am scut.
Ca niciodata-n viata, doresc intruchiparea,
"Cu Tine sus in cer sa am eu intalnirea.

Caci am fost lutul framantat de lupte ne-ntrerupte,
Dar mana Ta duioasa, m-a ridicat pe trepte,
Un gand il vad sagalnic, in lacrima din gene,
E dragostea de Tine, iubit Samarintene.

Tu cel ce n-ai pe nimeni, sa fie alaturi Tie,
La locul intalnirii doresc sa fi cu mine,
Ca noaptea ne desparte, dar lumineaza calea,
Pe care Tu Stapane, sa-ti porti spre min- cararea.

Sunt umbra fara murmur. O jalnica sclipire,
Ce vantul o indoaie, o frunza ruginie,
Un ochi ce azi nu doarme, o inima aleasa,
Asteptand sa vina clipa, ca sa ma duci acasa.

Tu adorat de mine, esti azi al meu alean,
Tu ma primesti in partea, pe care o doream".
Si mana inspre mine, ades se cobora,
C-apoi printre suspine si paru-mi mangaia.

Am prins curaj, am capatat putere si Isus lucreaza,
Dumnezeu este prezent si mereu vegheaza,
Si ne cere umilinta si smeriti pe cale,
Asa vrea Domnul Isus prin a Sa lucrare.

Chiar in orisice moment, care il alege,
Pe popor sa il gaseasca alaturi de rege.
De Isus, de Sfantul Rege, mare Imparat,
Ce din cer s-a cobori, la semnalul aratat.

Amin