Cărările toamnei...

Cărările toamnei ascunse-n răscruci,
Cu strajă cernită din şiruri de nuci,
Azi greu apăsate de-umede brocarte,
Să le trec mă-mbie în negru pictate,

De-atâta-ntomnare spre cer toate duc,
La gânduri pun aripi pe ele să urc,
Urciorul culorii în cioburi s-a spart,
Şi picuri albaştri în rouă au vărsat,

Argintii în ceaţă ciorchinii de brumă,
Fac rece cu ochiul din floarea postumă,
Împietresc culoarea toamnei pe cărare,
Şi timid mă-mbie să fac o plimbare...

Mi-asortez cu toamna un colţ la fular,
Pun un gând măsura la pasu-mi hoinar,
Cărarea-i ascunsă dar ochi cată drept
Şi răspund la semnu-i zâmbind indulgent...

Şi când trece apusul pe-al zilei mărgean,
Razele răzleţe surfilate roşu tizian,
Tainic îmi trimit o undă adunând la sfat
Pe-o frunză târzie, pictor cu poet…

Despicând culorii firul,la cuvânt asemeni,
Aripi pun la vise şi flori la ciulini,
Binecuvântaţi cu harul stilul lor boem
Înveşmântă toamna asta cu-încă un …poem!

24.11.2009