Nu eu,

Nu eu am fost acolo Doamne,
Cand toti in staul au intrat,
In seara aceeia minunata,
Cand Te-ai nascut cu-adevarat.

Vedeam cum se spunea de Tine
Si ma gandeam, ce rost mai are
Sa ma opresc, sa-ntreb de lume
Ce zarva se aude-n zare?

Retras ma opinteam cu greu
Sa urc pe drum, impovarat,
Dar cei din jur fugeau mereu,
Sa vada ce s-a intamplat.

Se auzea parca mai tare,
Multimea iata ca apare,
Si-un glas atent el ma trezi
Ca sa ma-ntreb, oare ce-a fi?

Cum as dori sa scap si eu
Sa fiu acolo-n jurul Sau,
Cand se puneau cu mic cu mare
Si spuneau, toti de intamplare.

Ce a fost? Un copilas micut
Ce intr-o iesle a fost pus,
In fata celor mai de seama
Si la postorii ce n-au teama,

Ca sa se-nchine cu iubire
Ca El era Slavitul mire
Ce se vestea ca o sa vina
Si-si va lasa slava divina.

Ca se zicea ca e Mesia,
Ce-a spus de mult prin profetia
Ce-I scrisa in sfanta Scriptura
De profeti prin harul cel avura.

Si eu, am ascultat smerit,
Si am fost prea fericit,
Ca se va termina robia
Si sus ne va fi-mparatia,

In sfanta Carte amintita
De cei mai multi acum citita.
Speranta ca ne va umbri
Cu Soarele de sus, va fi

Mai mare ca la orisicare
Ce a crezut din adunare.
Si la ceasul cand se arata,
Zorii cei noi in casa toata,

Am fost in prag de sarbatoare,
Ca se oprea din alergare
Al meu Isus ce Il vedeam
Prin lacrimi care le varsam

Sa ude solul secetos,
Cu dragoste pentru Cristos.
Si El, avea sa-mi spuna mie,
In clipa cand doream sa vie

Ca ma vedea, El Domnul meu,
Cand eu Il cautam mereu.
Si n-am uitat acel oftat
A mamei ce l-a infasat,

Dar ea stia ce o sa vina,
Si se uita plangand senina,
La Cel ce era Fiul Sau
Al Tatalui Prea sfant EROU.

Ca a venit sa ne arate
Ce dorea Tatal ceresc,
Sa ne salveze de la moarte,
Pe toti acei ce Il primesc.

Si lacrimile au udat,
Pamantul cel mai vinovat
Ce se facea ca il primeste,
Dar de acolo azi lipseste.

Amin