Te uiti si suspini la propria oglinda:
Un chip amarat, lovit de furtuni,
Te stingi tot mai mult, nu-i cine s-aprinda
In tine credinta ce face minuni.

Fiinta ta slaba, ranita, murinda,
In noapte inalta plangand rugaciuni
Sa stinga amarul si raii-i taciuni,
S-alunge tot raul ce ades se perinda.

Esti prins intr-un colt de grea disperare,
Dar tot nu esti singur, iubirea de sus,
Trimite-ajutor, se-aud niste care
Si-n unul o mana cu grija te-a pus,
De-acum sa traiesti oferind adorare,
Iubirea e totul , iubirea-i Isus.