Am coborât, parcă-n adânc de mare
Căldura-n mine nu o mai simţeam,
Nu mai vedeam nici razele de soare
În nepăsare viaţa-mi petreceam!

Nu mi-am dat seama că e doar o cursă
Care uşor mă duce spre mormânt,
Parcă-am uitat că am în cer o casă
m-am cufundat cu totul în pământ!

Am coborât de pe Horeb în jos
De pe Horeb spre lumea de păcat,
Doresc iubirea sfântă-a lui Hristos
Doresc din nou să urc spre-a Lui regat

Am rătăcit, trecând deşertul mare
Mă învârteam parcă-n acelaşi loc!
Aştept din mâna Ta Doamne-ndurare
Aprinde iar în mine Tu un foc!

Nu vreau să mai slujesc pentru cel rău
Căci plata lui, este la urmă moartea,
Vreau să-L slujesc numai pe Dumnezeu
Numai la El găsi-voi libertatea!

Doresc să simt prezenţa lui Hristos
Vreau inima în mine iar să-mi cânte,
Să urc spre cer, nu să cobor în jos!
Să mă-ntâlnesc aş vrea cu-al meu părinte,

Să mă-ntlnesc cu Cel ce mi-a dat viaţă
Să mă-ntâlnesc cu al meu Salvator
El a sădit în mine o speranţa
Speranţa că eu nu sunt muritor!

Eu voi trăi de-apururea cu Domnul
Acolo sus în casa Lui cerească
Acolo vreau de-aici să îmi iau zborul
Să uit pe veci de firea pământească.

05.01.2010dp