PICATURILE SMERENIEI



Picăturile smereniei în sclipiri de rouă
Dezmierdând obrajii, răni vindecând,
Mi-au dat pentru suflet o vedere nouă,
Fericirea care, n-am s-o uit nicicând.

Mângâierea lor am simţit-o profund,
Un suflu Dumnezeiesc, imensă alinare.
În lumina divină doresc eu să mă afund,
Credinţa vie să facă reală transformare.

Sufletul meu smerit sub picuri de rouă,
Vrea să soarbă apa vie ce spală păcatul.
Cu bucuria trăirii, chezăşie în viaţă nouă,
Cum mă-nvredniceşte Cel Prea Înaltul.


Amin!