Se ofileşte gândul în mine
Ca şi un peşte prins în mreajă
Prin aducerile-aminte
Parcă inima-mi oftează!

Amintindu-mi de trecutul
Plin cu lucruri neplăcute
Parcă-n cet se schimbă lutul
Apar riduri noi pe frunte!

Dar în inima-mi firavă
Se nasc gânduri de căinţă
Văzând fiinţa că e slabă
Cere-ndată biruinţă

Biruinţă de la Domnul
Care dă cu mână largă,
La acei ce vor ca cerul
Să le fie ţara dragă!

Ceru-mi fulguie cuvite
Ce pătrund adânc în mine
Inima parcă mi-o prinde
De-o iubire care vine!

De iubirea Celui sfânt
Care penetrează gândul
Omului de pe pământ,
El poate schimba verdictul!

În vibraţii renăscute
Dintr-un om cei muritor
Am ajuns să urc spre munte
Înspre al meu Salvator

Inima de-atunci mi-e trează
Căci doresc eternitatea
Şi fiinţa-mi meditează
Ca să aflu libertatea.

1/22/2010