Ce scumpă e iertarea şi cît de preţioasă,
Nu ştie să-o-nţeleagă o viaţă păcătoasă
Ci numai cel ce simte fiorul cel de sus,
Îşi dă întreag viaţa în mîna lui Isus.

Zicea cândva psalmistul în psalmul treizecişidoi:
"Ferice de cel care iertarea este-a lui,
De omul cel ce are fărădelegea toată
Iertată chiar de Domnul, căci El e Cel ce iartă".

Cum poţi primi iertarea? - poate te-ai întrebat
Căci poate-o ceri cu lacrimi şi zici: "sunt lepădat!"
În Tatăl nostru scrie, Isus ne-a învăţat,
O, iartă soră, frate, să fii şi tu iertat.

Să îi acorzi iertarea e-un lucru prea frumos
E cel mai nobil lucru trasat de Domnul nostru
Să-l ierţi pe cel ce-ţi face viaţa un calvar
Nu este o-ntîmplare, ci este chiar un har.

Nu ni s-a spus pe cine noi sa iertăm anume
Dar iartă din inimă, Biblia - aşa spune;
Acordă azi iertarea o frate, orişicui,
Şi tu vei fi ferice, ca cei ce sunt ai Lui.

Cînd vii în rugăciune smerit plecîndu-ţi faţa,
Te rog, ia bine seama şi cercetează-ţi viaţa;
Nu fii cu a ta viaţă mai mult ca un călău
O, iartă; prin iertare devii şi tu erou.

Căci câtă fericire şi pace îţi aduce
Cînd simţi în piept iertarea şi pacea Lui cea dulce
Ce-nseamnă libertatea şi sfinte bucurii
Nu pot să înţeleagă ai firii vechi copii

Dă mîna azi de pace, popor de legămînt
Dar nu aşa de formă, ci cu un nou avînt.
Întoarce-te în stînga, în dreapta, într-o parte,
Alungă orice ură; Dă piatra la o parte!

Ce scumpă-i libertatea şi bucuria sfîntă
De aceea ia aminte şi ura o alungă;
Ascultă astăzi glasul ce vine chiar de sus
Şi ai în dar iertarea, iertarea lui ISUS
Amin