Eu ştiu că moartea e un prag
Ce duce mai departe,
Însă doresc să-l trec cu drag,
După al anilor şirag,
Spre-un loc fără de moarte.

Credeam că dincolo-i ceva
Ascuns de-atâta lume,
Mă-ncredinţase Cineva
Şi când deschisem Cartea Sa,
El m-a chemat pe nume.

Şi-atunci slăvitul Dumnezeu
Îmi luminase faţa.
El mă numi copilul său,
Iertând pe veci păcatul meu
Şi fericindu-mi viaţa.

De-atunci mă lupt mult să ajung
În ţara mult dorită
Şi chiar de-i drumul greu şi lung,
Crezând în El dureri alung
Şi-nving orice ispită.