“Atunci când intri în cămara inimii tale
pentru rugăciune, lasă-ţi bocancii afară “
Gavriil Stiharul,






E o lumină în întuneric ce străbate galaxii
Vocea noastră de credinţă auzită-n veşnicii
Ea e o faptă, un geamăt, uneori un gând
Armă atotbiruitoare, infinitul străbătând

Ea înalţă intelectul până la Dumnezeire
Rugăciunea e pe lume cu Dumnezeu convorbire
Speranta celui fara desperanta,asa e ruga orisicand
Unirea omului cu Domnul necazurile străbătând

Ea e putere-n slăbiciune, este refugiu în necaz
E bucuria ce ai în viaţă cănd îţi dau lacrimi pe obraz
Ea vindecă,binecuvântă, ea curăţeşte de păcat
Ea este o recunoştiinţă la Dumnezeu dată neâncetat