Ma-ntreb mereu de ce nu pot ierta pe cel de langa mine,
De ce imi place ca sa-i storc si lacrimi si suspine
Cum de nu pot sa privesc si sa invat eu de la TINE,
Sunt gata ca sa ma razbun si sa ridic ruine...
In loc ca ma uit la CRUCEA unde, L-au rastignit pe MIEL...
Oare, sunt eu mai presus de EL, de ce nu-mi e rusine.

Cum a putut EL ca sa spuna: "Tata, iartai ca nu stiu ce fac."
Si eu, un om facut din tina, nu pot sa iert, si nici sa tac
Ma cercetez si vad, cate greseli am eu-naintea FETEI LUI...
Pe zi, de cate ori nu iert, cind cere sa invat sa fiu ca EL.
Gresesc sau mint si fata LUI o schimb in lunga intristare,
De ce adesea eu refuz sa fac in viata mea acea schimbare.

Nu merit chiar de fel, dar El ma iarta, iar si iar...
Si imi da paine-n fiecare zi, si ma pazeste MINA SA.
Face, ploaia LUI sa cada tot la fel si peste buni si rai
Dar si mai minunat, ca ploaia cade chair si peste mine.
Ne da la toti bucatele pe masa, si ne pazaste de orice
Iar casa mea, mereu e plina de multe binecuvantari.

Ma-ntreb, greseala celuia de langa mine, e asa de grava,
Si vad acum pacatul meu, cum sta in fata LUI ISUS.
Si daca ma gandesc mai bine, e cer iertarea DOMNULUI,
Dar cum sa o primesc? CUVINTUL LUI e: "IARTA si IUBESTE."
Eu, am cazut mai jos decat gresitul care eu nu iert...
Ma pocaiesc, si cad iar in genunchi in rugaciune, pling.

O, DOAMNE, EU te rog, deschidemi inima, CU MINA TA,
Sa pot primi in ea pe toti si tot ceea ce vine-n viata mea...
Ajutama sa fiu umil... sa pot ierta... sa fiu milos ca TINE.
MA umple DOAMNE eu TE rog de intelepciunea TA scumpe ISUS
Si plin de dragoste sa pot si altora sa spun esti BUN.
Curind TU VEi venii ca se aduni din lume, la ceruri sus...