Ideea homiletică:

Titlu: Lucrarea Crucii

Text: Romani 3:21-26

Introducere: Fiecare religie existentă are un semn distinctiv prin care se defineşte crezul pe care-l propovădueişte. Putem crede că semnul are rolul de introducere în dogma pe care religia respectivă îl poartă. Şi am putea ca exemple unele religi:
Budismul: Floarea de lotus
Iudaismul: Steaua lui David
Mahomedanismul: Semiluna
Creştnismul: Crucea lui Cristos

I. Sursa Îndreptăţirii: - v.24a

- Harul - Ce este Harul?
- în Grecia antică termenul era înţeles ca „ceea ce aduce plăcere, încântare", şi se folosea cu referinţa la lucrurile care împlineau aceste caracteristici. Era folosit şi referire la divinitatea, dar nu avea înţelesul profund pe care l-a acordat Pavel
- Vechiul Testament se apropie de înţelesul pe care-l acordă Pavel. Astfel că termenul era înţeles atunci când o persoană slabă sau neputincioasă primeşte ajutor de la una puternică, capabilă de a oferi acest ajutor.
- harul este o dovedire a neputinţei pusă în asociaţie cu caraterul infailibil sau necompromis a lui Dumnezeu de dreptate şi dragoste.
i. harul nu poate fi luat niciodată separat de persoana lui Isus
 

II. Temeiul îndreptăţirii: v-24b

- Sângele
- sângele în Vechiul Testament simboliza viaţa, iar acest lucru îl putem observa în Lev. 17:10-15, unde ne este prezntată interdicţia de consumare a lui ca şi hrană.
- totodată sângele era folosit şi ca pecetluire a legământului făcut de Dumnezeu cu poporul Israel - Exod 24:6-8
- ideea pecetluirii legământului cu sânge se poate observa şi în Noul Testament - Evrei 9. Dar diferenţa existentă între primul legământ şi cel de al doilea este că cel din urmă este realizat prin sângele lui Cristos
- sângele îmi arată că valoarea îndreptăţirii mele nu ţine de valoare vreunui lucru căruia îi acord valoare, ci în totalitate lui Dumnezeu.

III. Mijlocul îndreptăţirii: v-28

- Credinţa
- Luther - în traducerea sa adauga „omul este socotit neprihănit numai prin credinţă
i. socotirea noastră ca şi neprihăniţi are doar o singură cale
- credinţa cere un obiect
i. obiectul credinţei justificatoare este Cristos
ii. credinşa nu este o faptă a omului
iii. credinţa este un dar a lui Dumnezeu. Cum? pentru faptul că tu susţii că te încrezi într-o fiinţă care transcende acest univers limitat, şi ea aparţine divinului, acest lucru face ca credinţa ta să fie un cadou al lui Dumnezeu.
„credinţa este o închinare înaintea unei fiinţe care transcende universul, o fiinţa despre care tu cunoşti"

Încheiere: Am încercat sa-ţi prezint o parte din lucrarea pe care crucea o realizeză, şi anume justificarea sau îndreptăţirea. Ştii care este misterul este acela ă Dumnezeu a făcut din mine un om nou pe care eu nuâl puteam realiza. Poate te chinui, nu vreau sa crezi că tedescurajez, dar poate chiar acest lucru îl fac, renunţă. Lasă ca harul, sângele, şi credinţa, şi care toate ca sursă pe Cristos să producă schimbarea pe care o aştepţi.