Traind o viata cereasca
Efeseni 5:10-20
Introducere: Pavel dorea ca, după ce efesenii au crezut în domnul Isus Hristos şi au fost aduşi la viaţă împreună cu Hristos (prin Adam am primit şi moştenit moartea, iar prin Hristos viaţa, cf. Efeseni 2:6 să se poarte în chip vrednic de chemarea pe care au primit-o, purtându-L pe Hristos în inimile lor, cf. Ef. 3:17, astfel încât să ajungă la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos, cf. Ef. 4:13
I. CU ÎNCREDERE DAR NU ORBEŞTE:
Ef. 5:10, Ef. 5:17- Atunci când Dumnezeu ne-a făcut, după chipul şi asemănarea Sa, El ne-a împrumutat ceva din măreţia Sa. Printre altele, Dumnezeu are capacitatea de a raţiona. Omul este singura creatură care posedă această capacitate, toate celelalte acţionând instinctual şi dacă ne-a creat astfel El aşteaptă ca acest dar să lucreze în noi. Deci nu este suficient să cercetez şi să cunosc lucrurile plăcute Lui, ci trebuie să le şi înţeleg.
II. ÎNTRE EI DAR NU DE PARTEA LOR:
Ef. 5:17; Ef. 5:11 – Pavel nu se referă numai la a ne întovărăşii cu cei ce fac astfel de lucruri, ci şi la:
A. A nu-l practica – Rom. 6:1
B. A nu-l răspândi – Ef. 4:27
C. Înfluenţând şi nu influenţaţi – Ef. 5:8, 15
III. APRECIINDU-NE DAR NU GLORIFICÂNDU-NE:
Ef. 5:19-20 – Lauda sau onoarea trebuie să-I fie atribuită întotdeauna numai lui Dumnezeu. Aceasta nu înseamnă numai a-L onora prin cântare, rugăciune sau predică, ci şi a-I atribui Lui toate meritele succeselor noastre. Într-adevăr se afirmă Filip. 2:3, dar de aici şi până la „zeificare" este o cale lungă şi care nu este plăcută lui Dumnezeu, deoarece Is. 42:8
UNIC – nu înseamnă numai Unul singur ci şi a nu atribui nimănui nimic din ceea ce Îi aparţine de drept.
IV. ÎN TRUP DAR NU DUPĂ FIRE:
Ef. 5:18 – avele lucruri care militează împortiva modului de viaţă plin de Duhul Sfânt, iar pentru aceasta trebuie:
A.Identificate
B.Eliminate
Pentru ca modul de viaţa caracterizat de plinătatea Duhului să poată să apară şi să fie menţinut, adică:
1. Îmbrăţişa toate lucrurile care sunt favorabile unei închinări lăuntrice
2. Disciplina de a ocoli obstacolele din calea Duhului Sfânt. Cu alte cuvinte a duce acel mod de viaţă care să nu-L împiedece pe Duhul Sfânt să lucreze în noi şi prin care el să aibă libertatea de a se manifesta după propria Sa voie.