Păstrăzi doar pentru tine?
Psalmul 143:8 → Fă-mă să aud disdemineaţă bunătatea Ta, căci mă încred în Tine. Arată-mi calea pe care trebuie să umblu, căci la Tine îmi înalţ sufletul.
Înainte ca să te concentrezi asupra unor planuri, realizări pentru această zi, vreau să îţi pui o întrebare: De ce mai am parte de o nouă dimineaţă?
Eu îmi pun aceeaşi întrebare, deaceea te provoc să te gîndeşti de ce Domnul ar trebui să mai poarte şi ca tu să te trezeşti din somn în această dimineaţă?
Cred că poţi în plin drept să îţi pui aceeaşi întrebare ca altădată împăratul David → Psalmul 8:3-4 → Cînd privesc cerurile – lucrarea mîinilor Tale – luna şi stelele pe care le-ai făcut, îmi zic: "Ce este omul, ca să te gîndeşti la el? şi fiul omului, ca să-l bagi în seamă?"
Acestea sunt întrebări care te frămîntă atunci cînd analizezi relaţia ta cu Dumnezeu, atunci cînd relalizezi că nu este cea mai bună relaţie, cînd recunoşti că ai făcut multe promisiuni, dar apoi le-ai abandonat din neglijenţă, neseriozitate, etc. Atunci cînd te cînd priveşti această relaţie din perspectiva lui Dumnezeu, cînd te priveşti pe tine însuţi, sigur vei realiza cît de întristat este Dumnezeu... nu cred că vei scăpa fără să te străpungă încă o întrebare: Oare nu te-ai săturat Doamne? Şi apoi trecînd măcar o zi analizănd-o miniţios, îţi vei ridica ochii spre cer şi vei mai pune întrebare Împăratului Cerului: Faci pentru mine atît de mult, oare chiar am un preţ atît de mare în ochii Tăi?
La această întrebare Dumnezeu are un răspuns, pe care îl oferă de mii de ani tuturor celor care o înaintează, şi anume:
Isaia 43:4 → De aceea, pentru că ai preţ în ochii Mei, pentru că eşti preţuit şi te iubesc, dau oameni pentru tine, şi popoare pentru viaţa ta.

Dumnezeu şi-a manifestat dragostea Sa faţă de noi prin faptul că şi-a dat singurul Fiul în locul nostru la moarte.
Ioan 3:16 → Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.
Romani 5:8 → Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.

Noi suntem fericiţi pentru că avem un Dumnezeu deosebit!
Ieremia 29:11-13 →
11Căci Eu ştiu gândurile, pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde.
12Voi Mă veţi chema, şi veţi pleca; Mă veţi ruga, şi vă voi asculta.
13Mă veţi căuta, şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima.

Vreau să privim la cîteva lucruri revelate în acest pasaj, lucruri care ne inviorează şi ne dau putire, nădejde, dorinţă de a trăi...
1. Dumnezeu ne doreşte doar binele, ne doreşte pacea, ne doreşte un viitor, un viitor însoţit de o nădejde. Dumnezeu nu este adeptul ideiei:" trăieşte clipa, pentru că viitorul nu ne aparţine!"
2. Dumnezeu ne ascultă rugăciunile, asta ne inspiră şi mai mult atunci cînd ne rugăm!
3. Dumnezeu se lasă găsit, El nu este undeva izolat în lumea Sa, inaccesibil, noi putem avea contact cu Dumnezeul nostru.

 Oamenii sunt tulburaţi, dar pacea adevărată este oferită de Domnul Isus → Ioan 14:27 → Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.
 Oamenii sunt trişti şi nu mai ştiu de o bucurie care să dureze, dar Duhul Sfînt poate oferi o bucurie fără sfîrşit → Galateni 5:22 → Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria...
 Oamenii se simt vinovaţi, de fiecare dată cînd procedează incorect, cînd încalcă normele etico-morale, ei sunt mustraţi de conştiinţă, şi apoi trăiesc o viaţă ducînd pe umeri o povară nemaipomenit de grea. Ce mare bucurie veţi vedea pe faţa unui om ducînd în spatele său o povară nemaipomenit de grea pe o distanţă lungă? Aşa sunt oamenii care ne înconjoară, deseori schiţînd un zîmbet schiţat cu sila... Dar este cineva care s-a oferit în mod voluntar să i-a asupra Sa toată povara vinovăţiei, numai El are o soluţie care poate curăţi conştiinţa noastră pătată de tot felul de păcate, încălcări... Efeseni 1:7 → În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său...
 Dacă ar fi să avem doar viaţa aceasta, cred că cei mai mulţi dintre noi ne-am simţi cei mai nenorociţi oameni, falimentaţi, nenorociţi, dar noi avem o nădejde şi credem că după ce vom părăsi acest pămînt ne aşteaptă o viaţă nouă, cu totul diferită şi neînchipuit de frumoasă alături de Domnul Dumnezeul nostru. Domnul Isus Cristos a venit pe pămînt ca să ne ofere acest viitor, şi chiar El ne asigură de această viaţă de dincolo, viaţă veşnică! → 1Ioan 5:11-13 → 11Şi mărturisirea este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viaţa veşnică, şi această viaţă este în Fiul Său. 12 Cine are pe Fiul, are viaţa; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu, n-are viaţa. 13V-am scris aceste lucruri ca să ştiţi că voi, care credeţi în Numele Fiului lui Dumnezeu, aveţi viaţa veşnică.
 Aici cred că putem să ne oprim, să ne gîndim şi să analizăm care este atitudinea noastră faţă de Dumnezeul nostru care ne oferă atîtea, îi mulţumim noi? şi dacă îi mulţumim, oare nu o facem în mod egoist? De cîte ori atunci cînd am întîlnit oameni tulburaţi, le-am spus că Isus poate să le dea pacea? Cînd am văzut oameni trişti, le-am spus noi că Dumnezeu ne dă bucuria? Cînd oamenii sunt nelineştiţi, şi sunt apăsaţi de povara păcatului, le-am spus noi că Isus îi iartă şi poate să îi curăţească de orice păcat? Cînd oamenii îşi pun întrebarea veşniciei, le-am spus noi despre adevărata cale care duce la cer pentru veşnicii în prezenţa lui Dumnezeu?
 Acum dacă noi suntem cei care primim multe lucruri din mîna Tatălui nostru Dumnezeu, de ce ne comportăm ca şi cum tot ce primim sunt lucruri care le merităm mai mult decît ceilalţi oameni care încă nu au parte de ele, sau tot ce primim este rezultatul efortului propriu, ca şi un salar lunar? Aici vreau să ne gîndim la provocarea lansată de apostolul Pavel în 1Corinteni 4:7 → Căci cine te face deosebit? Ce lucru ai, pe care să nu-l fi primit? Şi dacă l-ai primit, de ce te lauzi ca şi cum nu l-ai fi primit?
 Acum, scumpul meu frate şi scumpa mea soră, vreau să te gîndeşti la tot ce ai auzit pînă acum şi împreună ne vom pleca capetele ca să mulţumim Dumnezeului nostru pentru toate lucrurile în Numele Domnului Isus Cristos, aşa cum ne îndeamnă apostolul Pavel în epistola sa către Efeseni în capitolul 5:20 → Mulţumiţi totdeauna lui Dumnezeu Tatăl, pentru toate lucrurile, în Numele Domnului nostru Isus Hristos. Dar nu o vom face în mod egoist, ci vom cere Domnului nostru dragoste ca să putem spune și altora despre tot ce primim noi în mod nemeritat...