Organizarea bisericii nou testamentare
De Milburn Cockrell
Î
n acest capitol doresc să studiem Noul Testament pentru a vedea care a fost originea primelor biserici. A fost, în Noul Testament, orice întrunire de creştini considerată o biserică? A fost botezul scriptural o condiţie pentru organizarea unei biserici? A fost esenţială autoritatea Divină pentru înfiinţarea primei biserici? Au început membrii excluşi dintr-o biserică adevărată să se întrunească şi să se organizeze într-o altă biserică? Acestea sunt întrebările ce vor fi luate în considerare.
Organizarea primei biserici
După părerea mea, faptul că Isus Cristos a organizat prima biserică în Noul Testament din ucenicii botezaţi de Ioan Botezătorul este un adevăr elementar. Biserica pe care Cristos a zidit-o nu este doar o continuare a ierarhiei evreieşti aşa cum susţin unii protestanţi. A fost o instituţie cu totul nouă, neînţeleasă clar de sfinţii Vechiului Testament (Ef. 3:1-7). Casa zidită de Moise (poporul iudeu) şi casa zidită de Cristos (biserica nou testamentală) sunt două case diferite (Evr. 3:1-6), şi nu două camere în aceeaşi casă. Noul Testament face o distincţie clară între poporul iudeu şi biserică: „Să nu fiţi pricină de păcătuire nici pentru Iudei, nici pentru Greci, nici pentru Biserica lui Dumnezeu" (1 Cor. 10:32).
Conform cuvintelor Domnului nostru Isus Cristos, Ioan Botezătorul a botezat cu toată autoritatea pe care Cerurile i-au dat-o (Mat. 21:23-37). Ioan, „un om trimis de Dumnezeu" (Ioan 1:6) L-a botezat pe Isus Cristos (Mat. 3:13-17) şi pe mulţi alţii (Mat. 3:5-6; Ioan 3:23; 4:1; Fapte 19:4). Cu autoritate cerească, Ioan şi-a îndeplinit lucrarea, şi anume, „să gătească Domnului un norod bine pregătit pentru El" (Luc. 1:17).
Piatra de temelie a bisericii a fost pusă când Ioan L-a botezat pe Isus în Iordan (Marcu 1:9; 1 Cor. 3:11; Ef. 2:20). Apoi, în Evanghelia după Ioan capitolul 1 Îl vedem pe Domnul Isus Cristos adăugând alte pietre la Piatra de temelie. El Şi-a chemat unii dintre ucenicii botezaţi ai lui Ioan... (Ioan 1:35-39; Mat. 4:19; Marcu 1:17). Aceşti doi ucenici botezaţi ai lui Ioan Botezătorul erau Andrei şi Ioan. La numărul lor s-a adăugat Simon Petru (Ioan 1:40-42), Filip (Ioan 1:43-44) şi Natanael (Ioan 1:45-51). Aceştia au fost primii membrii ai bisericii.
Începând de la botezul lui Ioan, a existat un grup de credincioşi botezaţi care L-au urmat pe Domnul Isus. S-au dus cu Cristos la nunta din Cana Galileii „Şi la nuntă a fost chemat şi Isus cu ucenicii Lui" (Ioan 2:1). Acest grup de ucenici botezaţi L-a însoţit pe Cristos la Capernaum: „După aceea, S-a pogorât la Capernaum, împreună cu mama, fraţii şi ucenicii Lui; şi acolo n-au rămas multe zile... " (Ioan 2:12). Acest grup loial de ucenici botezaţi a constituit prima biserică de pe faţa pământului, iar Cristos a fost Capul şi Fondatorul ei.
Acest grup a administrat rânduiala botezului: „După aceea Isus, şi ucenicii Lui, au venit în ţinutul Iudeii; şi stătea acolo cu ei şi boteza" (Ioan 3:22). Ucenicii lui Ioan i-au spus: „Învăţătorule, Cel ce era cu tine dincolo de Iordan, şi despre care ai mărturisit tu, iată că botează, şi toţi oamenii se duc la El" (Ioan 3:26). Apoi Ioan 4:2 spune: „Însă Isus nu boteza El Însuşi, ci ucenicii Lui." Ioan Botezătorul a numit acest grup devotat de ucenici „Mireasa" în Ioan 3:29, acesta fiind primul an al lucrării Domnului nostru.
În al doilea an al lucrării Sale publice, Cristos a rânduit apostolii în biserica ce deja a format-o (Luc. 6:13-16). Cei doisprezece au fost aleşi dintr-un grup mare de ucenici (Luc. 6:13). Apostolii au fost primii conducători ai bisericii lui Cristos, fapt confirmat de Pavel în 1 Corinteni 12:28: „Şi Dumnezeu a rânduit în Biserică, întâi, apostoli... " Din nou, în Efeseni 2:20 Pavel, vorbind despre biserică, spune: „fiind zidiţi pe temelia apostolilor şi proorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Cristos." Nu poţi aşeza conducători într-o organizaţie ce nu există.
În Matei 16:18 Cristos spune: „Eu voi zidi Biserica Mea." Cuvântul „a zidi" este oikodomeo în limba greacă şi poate însemna atât zidire naturală cât şi sufletească, fiind tradus în acest sens de şapte ori în Biblia din limba engleză (1 Cor. 14:5,12, 26; 2 Cor. 12:19; Ef. 4:12,16, 29). Strong afirmă că oikodomeo poate însemna „a construi, a zidi, a zidi sufleteşte, a îmbărbăta." Joseph B. Rotherham traduce Matei 16:18: „Eu voi zidi adunarea Mea." William Tyndale traduce: „Eu voi zidi congregaţia Mea." Cuvântul „Mea" distinge adunarea lui Cristos de toate celelalte adunări din lume. În timpul lucrării lui Cristos pe pământ Îl vedem zidindu-Şi biserica Sa până când a avut 120 de membrii (Fapte 1:15) şi posibil mult mai mulţi (1 Cor. 15:6).
Acestui grup de ucenici botezaţi care L-au urmat pe Cristos i s-au dat reguli privitoare la disciplina bisericii (Mat. 18:15-18), i s-a dat Cina Domnului (Mat. 26:26-30) şi marea trimitere (Mat. 28:18-20). După înălţarea Domnului, ei au avut o întrunire a bisericii pentru rugăciune (Fapte 1:14) şi o adunare generală (Fapte 1:21-26). Când biserica a ales pe cineva să îl înlocuiască pe Iuda, Petru le-a spus: „Trebuie deci ca, dintre cei ce ne-au însoţit în toată vremea în care a trăit Domnul Isus între noi, cu începere dela botezul lui Ioan până în ziua când S-a înălţat El dela noi, să fie rânduit, unul care să ne însoţească drept martor al învierii Lui" (Fapte 1:21-22). Se poate vedea clar că a existat un grup care l-a urmat pe Cristos „cu începere de la botezul lui Ioan." Acest grup a fost numit „biserică" de Duhul Sfânt în Fapte 2:47 (majoritatea textelor conţin cuvântul ekklesia, tradus „biserică" sau „adunare" – ed.).
Întrebări şi răspunsuri
1. A luat fiinţă prima biserică prin generare spontană? A răsărit ea de nicăieri? Nu! Ioan Botezătorul a pregătit materialul din care Cristos Şi-a înfiinţat biserica Sa. Toţi membrii primei biserici au fost botezaţi de Ioan. Ei au fost constituiţi într-o biserică de Însuşi Cristos care a avut toată autoritatea din Ceruri (Mat. 7:29; 28:18; Marcu 1:22; Luca 4:36; Ioan 17:2). Prima biserică a fost înfiinţată prin autoritate cerească şi a constat în credincioşi botezaţi. Nu a fost doar o întrunire a creştinilor; ci a fost un grup de ucenici botezaţi. Generarea spontană a bisericilor este la fel de scripturală precum generarea spontană a evoluţioniştilor.
2. A format Cristos prima biserică din nebotezaţi? Prima biserică nu a avut membrii nebotezaţi. Nu a avut membrii cu o imersie străină şi nici membrii care să fi fost stropiţi. Domnul Isus i-a chemat pe ucenicii botezaţi a-i lui Ioan, iar biserica pe care Cristos a organizat-o a botezat pe alţii înainte de Ziua Cincizecimii. În această zi, 3.000 au fost adăugaţi la biserică (Fapte 2:41), şi apoi alţii au fost adăugaţi în acelaşi fel (Fapte 2:47).
Această regulă a continuat şi în cazurile altor biserici. Biserica din Samaria a fost compusă din oameni botezaţi pe baza credinţei lor (Fapte 8:12). Lidia şi casa ei, temnicerul şi casa lui, fiind botezaţi, au fost puşi ca temelie pentru biserica din Filipi (Fapte 16:14-34). Biserica din Corint a luat fiinţă din oameni care au ascultat cu atenţie Cuvântul, au crezut Evanghelia şi apoi au fost botezaţi (Fapte 18:8; 1 Cor. 1:13-17; 12:13). Biserica din Efes a fost organizată după ce unii ucenici au fost botezaţi de Pavel (Fapte 19:1-7; Ef. 4:5). Membrii bisericii din Roma au fost persoane botezate (Rom. 6:3-4) şi aceasta a fost valabil şi pentru bisericile Galatiei (Gal. 1:2; 3:27) şi pentru biserica din Colose (Col. 2:12).
Nicăieri în Noul Testament nu găsim vreo menţiune despre cineva care să fi fost membru într-o biserică fără să fie botezat. Prima biserică a fost constituită din persoane botezate, şi la fel au fost toate celelalte biserici din Noul Testament. În epoca apostolică, nu au existat persoane nebotezate care să formeze biserici. Nu poţi să ai o biserică adevărată fără botez, fiindcă botezul în apă adaugă un individ la biserică: „Cei ce au primit propovăduirea lui, au fost botezaţi; şi în ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adaos aproape trei mii de suflete" (Fapte 2:41). Intri în trupul lui Cristos prin botezul în apă: „Noi toţi, în adevăr, am fost botezaţi într-un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup... " (1 Cor. 12:13, traducerea Trinitarian Bible Society).
Unii baptişti au susţinut ideea unei biserici universale şi invizibile, constând din toţi aleşii. Totuşi, aceştia, la fel ca şi cei care resping o asemenea idee, sunt de acord că o biserică vizibilă a lui Cristos pe pământ a fost constituită doar din credincioşi botezaţi. Aceasta a fost valabil atât pentru baptişti cât şi pentru predecesorii lor.
Waldenzii au susţinut că botezul în apă este uşa de intrare într-o biserică. Într-o mărturisire foarte veche, ei au scris în Articolul 7: „Noi credem că, în rânduiala botezului, apa este semnul vizibil şi veşnic... prin care, de asemenea, suntem primiţi în adunarea sfântă a poporului lui Dumnezeu, declarând înaintea Lui credinţa şi schimbarea vieţii noastre."
John Smyth, în Scurta sa mărturisire de credinţă, spune în Articolul 12: „biserica lui Cristos este o grupare a credincioşilor adevăraţi; botezaţi după mărturisirea păcatului şi a credinţei lor, înzestraţi cu puterea lui Cristos."
Mărturisirea de credinţă a englezilor din Amsterdam, Olanda din 1611, Articolul 13 spune: „Fiecare biserică trebuie să îşi primească toţi membrii prin botez pe baza mărturisirii credinţei şi păcatelor lor, făcute de cunoscut prin predicarea Evangheliei, după porunca (Mat. 28:19) şi practica originală (Fapte 2:41). Şi de aceea, bisericile constituite în orice alt fel, sau de oricare alte persoane nu sunt după Testamentul lui Cristos."
Mărturisirea baptistă de la Londra din 1644, Articolul XXXIII, declară: „Cristos are aici pe pământ o împărăţie spirituală, biserica... ce, aşa cum ne este vizibilă, este o grupare de Sfinţi vizibili, chemaţi din lume şi separaţi de ea, prin Cuvântul şi Duhul lui Dumnezeu, pentru mărturisirea vizibilă a credinţei Evangheliei, fiind botezaţi în această credinţă... "
Credinţa şi practica a treizeci de adunări baptiste din 1651, Articolul 50, spune: „Cei care primesc Cuvântul lui Dumnezeu predicat prin lucrarea Evangheliei, şi au fost botezaţi după sfatul lui Dumnezeu, în acelaşi timp sau în aceiaşi zi au făcut parte din biserica vizibilă a lui Dumnezeu, Fapte 2:41."
Adevărata credinţă evanghelică a baptiştilor generali din 1654, Articolul XII spune: „Fiecare credincios afundat în apă trebuie să se alăture altor credincioşi afundaţi în apă, aceştia fiind biserica lui Cristos, Fapte 2:41; 1 Cor. 12:13; 1 Pet. 2:5; Fapte 2:42."
Mărturisirea baptiştilor particulari din Somerset, din 1656, Articolul XXIV, spune: „Datoria fiecărui bărbat şi a fiecărei femei care s-au pocăit de faptele lor moarte, şi care au credinţă în Dumnezeu este să fie botezaţi (Fapte 2:38; 8:12,37-38)... fiind astfel sădiţi în biserica vizibilă sau trupul lui Cristos (1 Cor. 12:13), care este un grup de bărbaţi şi femei separaţi de lume prin predicarea Evangheliei (Fapte 2:41; 2 Cor. 6:17), stăruind împreună în toate poruncile lui Isus (Fapte 2:42)... "
Mărturisirea de credinţă standard a baptiştilor din 1660, Articolul XI, spune: „Calea unică şi corectă de a forma biserici, (conform regulii lui Cristos, Mat. 28:19-20) este întâi să se înveţe, sau să se predice Evanghelia (Marcu 16:16) fiilor şi fiicelor oamenilor; şi apoi să se boteze (în engleză să se afunde) în Numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh... "
A doua mărturisire baptistă din Londra, capitolul XXVIII, Secţiunea 1, dezvăluie: „Botezul şi Cina Domnului sunt rânduielile unei instituţii reale şi suverane; date de Domnul Isus, singurul Dătător de lege, pentru a fi continuate în biserica Sa până la sfârşitul lumii." Crezul drept al baptiştilor particulari din 1678, Articolul XXVII, conţine aproape aceleaşi cuvinte. Mărturisirea baptistă din Philadelphia, America din 1742 conţine aceeaşi afirmaţie.
Principiile credinţei Comunităţii Sandy Creek, cea mai veche din Sud, Articolul VIII, spune: „Botezul şi Cina Domnului sunt rânduielile Domnului şi trebuiesc continuate de biserica Sa până la a doua Sa venire."
Mărturisirea baptistă de la New Hampshire din 1833, Articolul XIII, declară: „Noi credem că biserica vizibilă a lui Cristos este o adunare de credincioşi botezaţi... " Articolele credinţei Uniunii Baptiste din America din 1923, Articolul XIII spune aproximativ acelaşi lucru la fel ca Articolul 12 al Mărturisirii de credinţă din 1925 a Convenţiei Baptiste de Sud.
Mărturisirea de credinţă baptistă din Suedia din 1861, Articolul 9, spune: „Noi credem că o biserică creştină adevărată este o adunare organizată de creştini credincioşi şi botezaţi... "
Mărturisirea de credinţă şi principiile eclesiastice ale Comunităţii Evanghelice a Bisericilor Baptiste vorbitoare de limbă franceză din 1879, Articolul 7, spune: „Noi credem căci, conform cu rânduiala lui Cristos, imersia credincioşilor este obligatorie în mod perpetuu, şi conform practicii apostolice, primirea într-o biserică locală implică în mod necesar botezul."
Biblia şi istoria baptiştilor şi-au spus cuvântul. Nu poate exista vreo biserică în Noul Testament fără botezul în apă. Ideea lui Robert Hall şi Bob Ross că orice grup de „creştini" este o biserică în sensul său nou testamental este total greşită. Pedobaptiştii (cei care botează copiii mici -n. trad) nu sunt membrii în biserica lui Cristos aşa cum a susţinut Robert Hall, şi nici urmaşii lui Campbell, catolicii, russelliţii, şi nici orice alt grup, aşa cum învaţă Bob Ross.
James Robinson Graves (1820-1893) a spus bine: „Isus Cristos a instituit o conducere specifică pe pământ, când Şi-a înfiinţat biserica, şi a numit-o Împărăţia Sa. El nu putea să-Şi înfiinţeze biserica fără să îi dea o formă specifică, la fel cum un arhitect ce construieşte o casă îi dă o anumită formă. Aceasta se vede de la sine. Prima biserică ce a înfiinţat-o Cristos a fost mama şi modelul tuturor bisericilor viitoare. Putem spune fără teamă, că nici o biserică ce diferă de aceasta în formă de conducere şi administraţie nu a fost niciodată înfiinţată de apostolii Săi. Dacă vreunul din ei ar fi făcut aşa, aceasta ar fi însemnat înaltă trădare faţă de Împărat. Cristos nu a autorizat pe nimeni, om sau înger, să schimbe nici măcar cu o iotă sau o frântură de slovă conducerea pe care El a dat-o la început bisericii Sale."
3. S-au constituit cei trei ucenici botezaţi ai lui Ioan ei înşişi într-o biserică nou testamentală? Sunt trei ucenici botezaţi de ajuns pentru a înfiinţa o biserică adevărată? Mulţi fraţi astăzi ar răspunde în mod afirmativ, aşa cum ar face şi unii din trecut. Dar această idee nu se potriveşte cu organizarea primei biserici. Dacă această idee ar fi corectă, atunci Cristos doar Şi-ar fi pierdut timpul venind din Ceruri pe pământ să-Şi organizeze biserica Sa. Ar fi fost o nebunie totală pentru El să Îşi rezerve timp să îi cheme pe ucenicii botezaţi ai lui Ioan într-un grup. În ceea ce priveşte organizarea bisericii, El ar fi putut sta la fel de bine în Ceruri! Ucenicii lui Ioan se puteau organiza ei înşişi într-o biserică! Însăşi faptul căci Cristos a venit din Ceruri şi Şi-a chemat o adunare de credincioşi botezaţi dovedeşte că autoritatea cerească este necesară pentru a înfiinţa o biserică. Cristos nu a făcut niciodată vreo lucrare prostească. Trei ucenici botezaţi care caută să se constituie ei înşişi într-o biserică, fără autoritate cerească, fac o lucrare prostească. O asemenea aşa-zisă biserică nu întruneşte modelul primei biserici înfiinţate de Cristos.
Prima biserică ce a acţionat pentru Cristos în absenţa Sa
Înainte de înălţarea la Cer, Domnul Isus Cristos a dat bisericii Sale, ca instituţie divină, autoritatea de a acţiona pentru El în timpul absenţei Sale din această lume. Aceasta se poate vedea din două pasaje. Primul se găseşte în Marcu 13:34: „Se va întâmpla ca şi cu un om plecat într-altă ţară, care îşi lasă casa, dă robilor săi putere, arată fiecăruia care este datoria lui, şi porunceşte portarului să vegheze." Interpretarea acestei pilde este simplă. Proprietarul absent este Cristos, care a plecat într-o călătorie lungă în Ceruri, la înălţare. Casa Sa este biserica nou testamentală pe care Şi-a zidit-o câtă vreme a fost pe pământ (Mat. 16:18; 1 Tim. 3:15; Evr. 3:6). Slujitorii sunt membrii casei Sale (Ef. 2:19-22). Portarul este păstorul care trebuie să vegheze asupra sufletelor (Evr. 13:17), şi care trebuie în special să aştepte revenirea Domnului Isus Cristos. Afirmaţia „arată fiecăruia care este datoria lui" arată diversitatea slujbelor în biserica nou testamentală.
Vă rog să observaţi căci Cristos a „delegat" autoritate robilor casei Sale pentru a acţiona pentru El până se va întoarce. El nu a dat tuturor oamenilor această autoritate, şi nici tuturor creştinilor. El a dat autoritatea Sa slujitorilor casei Sale, bisericii nou testamentale. Stăpânul casei şi-a plasat autoritatea acolo iar aceasta nu poate fi transferată. Cei care sunt membrii bisericii Domnului ar trebui să aibe grijă cum folosesc această autoritate. Curând, Stăpânul casei se va întoarce iar noi va trebui să Îi dăm socoteală pentru tot ce am făcut în biserică în absenţa Lui. Acesta este un gând solemn!
Al doilea pasaj este marea trimitere: „Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei, şi le-a zis: , Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ. Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.’ Amin" (Mat. 28:18-20). În versetul 18, cuvântul grecesc pentru „putere" este exousia, şi înseamnă „autoritate." Deoarece Cristos are toată autoritatea, El a poruncit bisericii Sale să facă ucenici, să-i boteze iar apoi să îi înveţe pe aceşti ucenici botezaţi toate lucrurile pe care El le-a poruncit. Ca instituţie divină, biserica face aceste lucruri pe baza autorităţii pe care i-a dat-o Cristos, Cel care are toată autoritatea. Noi predicăm, botezăm, şi învăţăm ca biserică pe baza autorităţii Sale.
Criticii şi cârcotaşii afirmă că aceste cuvinte nu au fost spuse bisericii ca instituţie vizibilă şi colectivă. Dar există trei motive întemeiate care demonstrează că ei greşesc. În primul rând, porunca nu a fost dată doar celor unsprezece apostoli pe munte în Galilea. 1 Corinteni 15:6 şi alte versete (Mat. 26:32; 28:7,10; Fapte 1:11) indică faptul că cea mai mare parte a bisericii pe care Cristos a întemeiat-o se afla pe munte în Galilea. Chiar dacă cineva susţine că doar cei unsprezece apostoli erau prezenţi, aceasta ar fi tot o poruncă pentru biserică, fiindcă aceştia au fost slujitorii bisericii din Ierusalim (1 Cor. 12:28).
În al doilea rând, aceştia unsprezece, ca indivizi, nu puteau să meargă, pe durata vieţii lor, la „toate neamurile," pentru a-i învăţa şi boteza. Şi nici nu puteau să înveţe toate neamurile până la sfârşitul veacului.
În al treilea rând, Cristos nu putea să fie cu aceşti unsprezece bărbaţi până la sfârşitul veacului, fiindcă toţi ar fi fost morţi în mai puţin de 100 de ani. A limita porunca doar la cei unsprezece ca şi credincioşi în Cristos, însemnă ca pentru mai mult de 1900 de ani să jefuieşti biserica de această poruncă întreită.
A spune că această poruncă a fost lăsată oricărui credincios, sau vreunui grup de oameni care cred orice erezie sub soare, înseamnă a-L acuza pe Domnul de o mare neglijenţă. Biblia învaţă că marea trimitere a fost dată bisericii Sale. Această biserică din Ierusalim trebuia să nască alte biserici de aceeaşi credinţă şi practică, iar aceste biserici vor face la fel până la sfârşitul veacului. Trebuia să existe o succesiune de biserici adevărate de-a lungul veacurilor, pe care porţile Locuinţei morţilor să nu le biruiască niciodată.
Alfred M. Gormley, păstor al Bisericii Baptiste Bryan Station din Lexington, Kentucky, a subliniat foarte bine: „De asemenea, eu înţeleg că marea trimitere restrânge porunca la Baptiştii adevăraţi, mai degrabă decât la cei care poartă doar numele de Baptişti. Eu nu cred că Isus a autorizat pe cineva să predice O ALTĂ Evanghelie decât cea pe care El a predicat-o, şi nici să administreze UN ALT fel de botez decât cel administrat de El, şi nici să înveţe UN ALT sistem de credinţă şi practică decât cel poruncit de El. Deci aceasta limitează marea trimitere la aceia care au ACEIAŞI CREDINŢĂ ŞI PRACTICĂ cu Cristos. Mai mult, acest ‚voi’ autorizat în trimitere trebuie să fie o biserică nou testamentală după cum cere al treilea aspect al trimiterii. În afară de a fi o biserică nou testamentală, nu există nici o cale posibilă prin care cineva poate asculta „învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit". De exemplu, Matei 18:15-17 este una din poruncile pe care Isus i-a învăţat, iar o asemenea poruncă pretinde ca cineva să fie membru într-o astfel de biserică.
Aşa stând lucrurile, trimiterea trebuie să îşi aibe originea într-o astfel de biserică. Din moment ce Isus pretinde UNITATE DOCTRINARĂ (aceiaşi Evanghelie, acelaşi botez, aceiaşi credinţă şi practică), atunci el de asemenea pretinde REPRODUCEREA ACELUIAŞI FEL, care rezultă într-o altă biserică de aceiaşi credinţă şi practică. Deci, promisiunea, „Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului" garantează reproducerea organică al aceluiaşi fel, de la prima biserică, din Ierusalim până la ultima biserică produsă de această trimitere înainte de revenirea lui Cristos. De aceea, ciclul reproductiv al Genezei, „după soiul lor" este întipărit în această trimitere. De aceea, acesta este un SISTEM ÎNCHIS şi nici o biserică sau predicator din afară nu pot fi consideraţi DE ACELAŞI SOI fiindcă nu au fost produşi în acelaşi ciclu. La fel cum un stejar nu poate fi produs separat sau fără implicarea altui stejar."
Astăzi, sunt unii foarte dogmatici în afirmaţia lor conform căreia trimiterea a fost dată predicatorilor Baptişti ordinaţi, şi nu bisericilor. Dacă este aşa, atunci botezul este o rânduială a predicatorului, şi nu a bisericii. Dacă aceasta este adevărat, atunci predicatorii pot primi convertiţii şi îi pot boteza fără aprobarea vreunei biserici. Aceasta ar plasa botezul în afara trupului lui Cristos, contrar cu 1 Corinteni 12:13. Biserica ar investi un lucrător cu această mare putere pentru ca el să facă ce pofteşte, fără ca ea să aibă vreo posibilitate să se asigure că acesta îşi îndeplineşte bine slujba. Atunci, păstorii bisericilor baptiste ar putea primi şi boteza convertiţii la fel cum fac astăzi predicatorii în bisericile lui Campbell. Aceasta ar face din păstor un dictator asupra bisericii, iar membrii ar fi servitorii păstorului dictator.
Originea bisericii din Samaria
În Fapte, capitolul 8 vedem Biserica din Ierusalim exersând autoritatea ei divină de a face ucenici, de a-i boteza şi de a-i învăţa toate lucrurile pe care Cristos i le-a poruncit. Din moment ce această lucrare era făcută de Biserica de la Ierusalim, aceasta este o puternică dovadă că marea trimitere a fost dată bisericii, şi nu unor predicatori care nu au fost trimişi de o biserică nou testamentală locală.
În Fapte 8 îl vedem pe Filip, un evanghelist al Bisericii din Ierusalim (Fapte 6:5; 21:8), predicând şi botezând în Samaria. Este demn de observat că cei botezaţi nu au fost la început numiţi „Biserica din Samaria." Noi putem fi siguri din Scripturi că Filip nu a botezat în afara trupului (1 Cor. 12:13), şi că botezurile lui au adăugat persoane la numărul bisericii (Fapte 2:41). Auzind despre lucrarea lui Filip, biserica din Ierusalim i-a trimis pe Petru şi pe Ioan să viziteze această lucrare misionară (Fapte 8:14-24). După vizita lor, ei s-au întors la Ierusalim, la biserică (Fapte 8:25). Din Fapte 9:31 învăţăm că în timp, a existat o biserică în Samaria. Aceasta a fost organizată datorită trudei evanghelistului Filip (astăzi, astfel de persoane noi le numim misionari) din Biserica de la Ierusalim. Probabil Biserica din Samaria a fost organizată în vreme ce Petru şi Ioan erau acolo vizitându-l pe Filip (Fapte 8:25). Biserica din Ierusalim a produs o altă biserică de aceiaşi credinţă şi practică. Dintr-o biserică deja întemeiată au fost trimişi lucrători care au întemeiat o nouă biserică.
Originea bisericii din Antiohia
Membrii împrăştiaţi ai Bisericii din Ierusalim (Fapte 8:4) au predicat Evanghelia în Antiohia (Fapte 11:19-21). Fapte 11:22 spune: „Vestea despre ei a ajuns la urechile Bisericii din Ierusalim, şi au trimes pe Barnaba pînă la Antiohia." În timpul şederii lui Barnaba, a luat fiinţă o biserică în Antiohia (Fapte 11:23-24). Apoi Barnaba s-a dus şi l-a adus pe Saul (Fapte 11:25). „Şi, când l-a găsit, l-a adus la Antiohia. Un an întreg, au luat parte la adunările Bisericii, şi au învăţat pe mulţi oameni. Pentru întâiaşi dată, ucenicilor li s-a dat numele de creştini în Antiohia" (Fapte 11:26). Din nou, avem aici un bărbat trimis dintr-o biserică deja înfiinţată şi organizând o altă biserică de aceeaşi credinţă şi practică.
În acest caz, la fel ca şi în Samaria, putem fi siguri că nici un convertit nu a fost botezat în afara trupului (1 Cor. 12:13), şi nici nu au existat botezaţi ce nu au fost adăugaţi la numărul bisericii (Fapte 2:41). Cineva poate întreba: „În ce biserică au fost botezaţi?" Eu aş răspunde: „În biserica din Ierusalim –biserica din care au fost trimişi misionarii." După ce un număr suficient au fost botezaţi, misionarul, acţionând sub autoritatea Bisericii de la Ierusalim i-a organizat într-o biserică nou testamentală. Ei nu i-au botezat în ceea ce sperau să devină o biserică în viitor în oraşul lor. Cu siguranţă că nu i-a botezat în biserica universală şi invizibilă – aceasta existând doar în mintea vreunui eretic.
Un critic se va plânge că aceasta nu se spune clar, spre satisfacţia sa, în Scripturi. Sunt sigur că nu aş putea niciodată convinge pe cineva care nu vrea să vadă că aceasta se află acolo. Eu nu pot dovedi unui ateu existenţa lui Dumnezeu, şi nici nu pot dovedi unui necredincios că Biblia este adevărată. Şi cu toate acestea, Dumnezeu există iar Biblia este adevărată. Unde găsim vreo persoană care după organizarea primei biserici să fie botezată în afara trupului lui Cristos sau o persoană botezată ce nu este adăugată la numărul bisericii? Amintiţi-vă că pasajele obscure trebuie interpretate în lumina pasajelor clare. Din nou, pun întrebarea: „Este botezul o rânduială a bisericii sau a predicatorului?" Dacă este o rânduială a predicatorului, atunci botezul nu are nimic de a face cu calitatea de membru în biserică. Dacă este o rânduială a bisericii, atunci nu îl poţi primi altundeva decât prin autoritatea unei biserici nou testamentale. Unii ar trebui să renunţe la şiretenie şi, spre binele tuturor, să spună care este poziţia lor faţă de această problemă.
Doar de dragul dezbaterii, să presupunem că noua idee este corectă. Adică, atunci când un bărbat este ordinat pentru lucrarea Evangheliei, el are autoritate să predice Evanghelia, să boteze convertiţii şi să organizeze biserici fără autoritatea vreunei biserici în afară de aceea care l-a ordinat iniţial. Şi avem aici un predicator ordinat ce călătoreşte. El predică iar un om este convertit. Acest convertit cere botezul. Întrebare: „În ce biserică este botezat acest prim convertit? În biserica ce se speră că va exista vreodată în acel oraş? Dacă da, aceasta este o biserică invizibilă, fiindcă în acest moment nu există nici o biserică acolo. Dacă o asemenea persoană este „botezată", ea este „botezată" în afara trupului lui Cristos, şi ea nu este adăugată la nici o biserică.
Vreo persoană, sperând să apere acest caz, ar putea spune: „Predicatorul care călătoreşte este o biserică cu un singur membru, iar omul este botezat în această biserică." Este posibil ca un singur om să constituie o biserică? În Matei 18:15-19 o biserică trebuie să consiste din cel puţin şase persoane. Chiar dacă iei un număr mai mic, de trei persoane (Mat. 18:20), un predicator ce acţionează de unul singur nu reprezintă trei persoane. Aşadar, în ce biserică este botezat primul convertit? La această întrebare trebuie să răspundă cei ce ţin de această poziţie. Unde este predicatorul singuratic membru atunci când botează un nou convertit? Dacă este membru în biserica ce l-a trimis, atunci de ce nu îl botează în această biserică? Poate un om să fie membru în două biserici în acelaşi timp – în cea care l-a trimis şi în ceea ce speră să fie o biserică dar care nu există încă?
Să luăm un caz real ce a fost practicat de biserica mea în trecut. În a doua mea călătorie în Filipine, am spus bisericii că nu ştiu toate detaliile despre ceea ce trebuie să fac atunci când voi fi acolo. Fără îndoială că va trebui să-i botez pe unii, să organizez biserici, şi posibil chiar să ordinez lucrători ca păstori în aceste biserici. Biserica a votat să îmi dea autoritate să acţionez pentru ei în această privinţă. M-am dus şi am făcut aceasta. Acţionând pe baza autorităţii bisericii mele, am botezat oameni, am organizat biserici şi am ajutat la ordinarea păstorilor. Nici unul din aceşti oameni nu au fost botezaţi în afara trupului lui Cristos. Ei au fost botezaţi în biserica noastră, iar apoi, eu, acţionând pe baza autorităţii bisericii mele, i-am organizat în biserici separate. În acest fel, nu a existat nici un botez în afara trupului, şi nici vreo persoană botezată ce nu s-a alăturat bisericii. Aceasta este o procedură mult mai bună decât cea a predicatorului ce acţionează de unul singur şi botează în afara trupului lui Cristos. Practica mea, spre deosebire de cealaltă, nu a încălcat Scriptura.
Doresc să închei această serie de articole cu câteva citate din vechii baptişti. Hezekiah Harvey (1821-?) odată profesor la Seminarul Teologic Hamilton, a spus aşa de bine: „Prin urmare, o biserică este o organizaţie permanentă cu un scop bine definit şi o înţelegere reciprocă obligatorie; ea diferă de o adunare obişnuită de creştini prin aceea că este organizată sub o constituţie divină şi după un model divin. Altfel, orice organizaţie creştină –o societate misionară, de exemplu –ar fi o biserică."
Urmează să introduc cuvintele lui Edward P. Marshall, un avocat baptist din sec. XIX. El scrie: „Nu orice instituţie este o biserică. Mai mult, există multe instituţii care pretind că sunt biserici dar care nu au fost niciodată întemeiate corect; ele doar au luat fiinţă, venind de nicăieri. Ele au o capacitate nevăzută, de a creşte, fără lege sau Evanghelie care să limiteze o mai mare creştere a puterii lor... Fără autoritate, într-adevăr, trebuie să fie toate instituţiile eclesiastice cărora li se permite să apară fără o împuternicire a legii Evangheliei, echivalent ce nu se găseşte în primul secol al bisericilor. Ele sunt ca o încăpere goală, ce va fi cu siguranţă umplută cu vechituri, şi vor deveni, fără îndoială, o bătaie de cap... "
„O biserică baptistă organizată scriptural este cu siguranţă o Instituţie. Şi pentru a aprecia acest subiect, haideţi să cercetăm natura instituţiilor în general şi a bisericilor baptiste în particular. Conform cu cel mai bun înţeles pe care termenul l-a obţinut în mod treptat, mai ales din punctul de vedere al unei biserici baptiste, o instituţie este un sistem sau corp de jurisprudenţă eclesiastică, (sau legi, obiceiuri şi utilizări scripturale ale unei operaţii vaste şi repetate) conţinând în ea însăşi un organism prin care îşi afectează propria-i dezvoltare. Scopul său este de a genera, cauza, regla şi aproba o succesiune de acte, toate în conformitate cu legea organizării ei. Ideea de instituţie implică un grad de independenţă şi auto-conducere. Legea care autorizează organizarea sa acţionează prin intermediul unor agenţi umani, iar aceştia, în cazul bisericilor baptiste sunt slujitorii şi membrii lor."
Din nou, el scrie: „O biserică baptistă este o adunare locală în care cineva este membru, compusă din credincioşi în Cristos ce au fost botezaţi, uniţi sub un legământ comun de a asculta legile Împărăţiei Sale, recunoscându-L şi primindu-L ca singurul lor Dătător de lege, luând Cuvântul Său drept lege unică şi suficientă a acţiunilor lor; având o unitate a voinţei, credinţei şi practicii, ai cărei membrii se succed unii altora, astfel încât bisericile cărora aparţin continuă la fel ca mai înainte, sunt păstrate şi continuate printr-o succesiune de biserici şi membrii ai aceleiaşi credinţe şi practici din timpul apostolilor până în prezent."
Rezumat
Prima biserică de pe pământ a fost înfiinţată de Domnul Isus Cristos din ucenicii botezaţi ai lui Ioan Botezătorul. Această biserică a fost fondată de Cristos, care avea toată puterea şi autoritatea. Înainte să părăsească această lume, Cristos a dat bisericii Sale autoritatea de a acţiona pentru El în absenţa Sa. Doar Biserica de la Ierusalim şi cele ce se coboară din ea au autoritatea să predice Evanghelia, să boteze credincioşii şi să înveţe toate lucrurile pe care Cristos le-a poruncit. Tuturor celorlalte societăţi religioase (precum bordurile de misiune, convenţiile, comunităţile, părtăşiile organizate de biserici, asociaţiile evanghelice etc.) li se interzice îndeplinirea acestei lucrări. O biserică trebuie să se coboare din altă biserică, fiindcă doar biserica are autoritatea să ducă la îndeplinire marea trimitere. Dreptul de a naşte noi biserici aparţine marii trimiteri. Orice aşa-zisă biserică produsă în afara bisericilor care au această poruncă nu este a lui Isus Cristos chiar dacă îşi zice biserică baptistă. Persoanele excluse în mod corect din bisericile adevărate nu se pot organiza într-o biserică nou testamentală, fiindcă membrii excluşi nu se mai bucură de drepturile şi privilegiile membrilor din biserică.
Noi nu avem toate detaliile despre modul în care au fost înfiinţate toate bisericile din Noul Testament. În pasajele clare din cartea Faptelor este evident că o biserică deja înfiinţată a trimis unul sau mai mulţi misionari cu autoritatea de a înfiinţa alte biserici de aceiaşi credinţă şi practică. Acesta este modul în care bisericile au dus la îndeplinire marea trimitere. Aceşti misionari trimişi de biserică nu au acţionat contrar dorinţelor bisericii care i-a trimis, fiindcă ei aveau grijă să raporteze activităţile lor bisericii din care proveneau (Fapte 14:26-27). Eu nu cred că aceşti misionari au botezat în afara trupului lui Cristos (1 Cor. 12:13), şi nici nu a fost botezată vreo persoană fără să fi devenit membră în biserică (Fapte 2:41).
Eu nu văd nimic greşit când vreo biserică din vremurile Noului Testament sau din perioada întunecată ori chiar din zilele timpurii ale Americii, trimitea un bărbat să boteze membrii în biserica lor iar apoi să îi elibereze pentru a forma o nouă biserică în zone izolate. Dacă biserica l-a trimis cu autoritatea de a acţiona pentru ea, atunci nu cred să existe vreo problemă. Aceasta permite unei biserici să se coboare dintr-o altă biserică, fiindcă dacă biserica ce a trimis misionarul nu ar fi acţionat astfel, această nouă biserică nu ar fi existat. În multe cazuri, poate nu a fost uşor sau posibil ca misionarul să comunice cu biserica ce îl sponsorizează.
Permiteţi-mi să spun, de asemenea, că eu nu cred că este ceva greşit ca un misionar să boteze convertiţii pe baza votului bisericii ce l-a trimis. Ca regulă generală, o biserică trebuie să-şi primească membrii conform Sfintei Scripturi. Pavel a spus bisericii din Roma să-şi primească membrii (Rom. 14:1). Însuşi Pavel nu a fost acceptat la început de biserică (Fapte 9:26-27), arătând că biserica trebuia să primească membrii. Ucenicii au fost de acord să îl primească pe Cornelius şi casa lui (Fapte 10:47-48). Doar o biserică poate exclude un membru (1 Cor. 5:9-13). Este la fel de corect pentru o biserică să primească un membru prin vot şi prin botez într-o misiune a ei precum este să-l primească în propria-i adunare. Vă rog să vă amintiţi că persoana ce va fi botezată, prin acest act urmează să fie membră în biserica ce a trimis predicatorul.
Nici un verset nu este încălcat atunci când o biserică dă scrisori de eliberare a membrilor ce vor forma o nouă biserică. Practica majorităţii baptiştilor este să elibereze membrii printr-o scrisoare. Aceasta previne ca membrii pe drept excluşi să se organizeze într-o biserică, fiindcă astfel de membrii nu pot primi scrisori pentru a forma o nouă biserică. Ştim din Scripturi că bisericile timpurii au comunicat prin scrisori din cinci motive întemeiate: (1) Epistolele Noului Testament au fost scrise în principal bisericilor (Col. 4:16; 1 Tes. 5:27) sau păstorilor lor (1 Tim 1:1-2; Tit 1:4; Apoc. 1:11). (2) Într-o scrisoare, Pavel a scris bisericii din Colose să-l primească pe Ioan Marcu (Col. 4:10). (3) Bisericile au aprobat anumite lucruri prin scrisori (1 Cor. 16:3). (4) Scrisori de laudă au fost scrise între biserici (2 Cor. 3:1). (5) Bisericile şi-au trimis scrisori cu întrebări referitoare la doctrină (Fapte 15:1-2,23-29). De asemenea, o foarte veche practică a baptiştilor este de a da scrisori celor care se alătură altei biserici.
Anexă
Biserica Baptistă misionară din Oakland, California şi succesiunea ei până la biserica pe care Isus a înfiinţat-o în Galilea
Fiecare biserică ar trebui să îşi cunoască biserica mamă. Dar, datorită persecuţiilor, calamităţilor naturale, incendiilor, etc. , nu este întotdeauna posibilă cunoaşterea întregului lanţ al succesiunii bisericilor adevărate de la apostoli până în prezent. Cunoaşterea lui, însă, deşi nu reprezintă o condiţie pentru a fi o biserică nou testamentală, este uneori posibilă, dovedind existenţa unei astfel de sucesiuni. Prezentăm mai jos cazul unei biserici ce îşi poate trasa succesiunea până la biserica pe care Hristos a înfiinţat-o în timpul lucrării Sale de pe pământ.
Veriga 1: Biserica Baptistă misionară din Oakland, California a fost organizată de R. Y. Blalock în 16 ianuarie 1944 (Procesele verbale ale bisericii, Registrul 1), p. 1.
Veriga 2: R. Y. Blalock a fost botezat de Biserica Baptistă Grassy Creek din Granville County, Carolina de Nord în a doua duminică a lunii mai a anului 1881 (vezi Registrele Bisericii Grassy Creek şi Istoria Baptiştilor din Oregon de A. W. Wardin Jr.), p. 227,255, 260,263.
Veriga 3: Biserica Baptistă Grassy Creek a fost organizată de lucrătorii din Biserica Welsh Tract din Delaware. (vezi Istoria Bisericii Baptiste Grassy Creek de Devin), p. 17-20.
Veriga 4: Biserica Welsh Tract a fost organizată în Ţara Galilor şi a venit în America în 1701 pe nava James & Mary (vezi Baptist Succesion de D. B. Ray), p. 65; (History of Welsh Baptists de Davis), p. 72-73.
Veriga 5: Biserica Welsh Tract a fost organizată de baptiştii galezi străvechi şi de Biserica Hillcliffe (vezi History of Welsh Baptists de Davis), p. 7; (History of the Baptists de Benedict... ediţia 1848), p. 343. (Prezbiterul H. Roller a venit de la biserica Hillcliffe la Comunitatea Baptistă Philadelphia în 1809 (vezi Procesele verbale ale Comunităţii Philadelphia, anul 1809)).
Veriga 6: Aaron Anlington a venit de la Biserica Lima Piedmont pentru a organiza Biserica Hillcliffe în 967 (History of The Christian Church de Jones), p. 324.
Veriga 7: Balcolao a venit de la Biserica Timto şi a organizat Biserica Lima Piedmont în anul 812 (cf. Church History de Neander, Vol. II), p. 320.
Veriga 8: Archer Flavin a venit de la Biserica Darethea şi a organizat Biserica Timto în anul 738 (cf. Mosheim’s Church History), p. 394.
Veriga 9: Andromicus a venit de la Biserica Pontifossi şi a organizat Biserica Darethea în anul 671 (Lambert’s Church History), p. 47.
Veriga 10: Tellesman a venit de la Biserica Turan şi a organizat Pontifossi în anul 394 (Nowlin’s Church History, vol. II), p. 318.
Veriga 11: Tertullian a venit de la Biserica Partus şi a organizat Biserica Turan în anul 237 (Armitage’s Church History), p. 182.
Veriga 12: Polycarp a organizat Biserica Partus în anul 150 (Cyrus’ Commentary of Antiquity), p. 924.
Veriga 13: Ioan, apostolul preaiubit l-a botezat pe Polycarp în anul 95 (Neander’s Church History), p. 285.
Veriga 14: Apostolul Ioan a fost botezat de Ioan Botezătorul şi a fost unul din primii membrii pe care Cristos i-a chemat când a organizat Biserica de la Ierusalim (vezi Ioan 1:35-31; Luca 6:12-16; Mat. 16:18; Fapte 1:21-22).