ÎN CĂUTAREA BISERICII UNIVERSALE ŞI INVIZIBILE
Presbiter Milburn Cockrell


Capitolul I
SEMNIFICAŢIA TERMENULUI EKKLESIA

În întreaga creştinătate protestantă predomină învăţătura că termenul "biserică" ar avea în Noul Testament o semnificaţie dublă. Se spune că uneori el este întrebuinţat în sensul unei biserici locale, iar alteori desemnează Biserica universală şi invizibilă, care este alcătuită din toţi credincioşii. Termenul este, astfel, forţat să aibă un sens literal şi unul figurat.
Adepţii ideii Bisericii universale nu cad de acord asupra acestui concept de "Biserică invizibilă". Dispensaţionaliştii stricţi ar defini conceptul cam în felul următor: „Adevărata Biserică, alcătuită din numărul tuturor persoanelor născute din nou de la ziua Cincizecimii şi până la prima înviere (I Cor. 15:52), unite între ele şi cu Hristos prin botezul Duhului Sfânt (I Cor. 12:12-13). Ea este Trupul lui Hristos al cărei Cap este El (Ef. 1:22-23). În această calitate, ea este templul sfânt în care sălăşluieşte Dumnezeu prin Duhul (Ef 2:21-22); este starea de a fi "un trup cu Hristos" (Ef. 5:30-31); şi logodit cu El „ca o fecioară curată cu un soţ" (II Cor. 11:2-4)." (Vezi The Scofield Reference Bible, nota de subsol de la Epistola către evrei, 12:23, p. 1304).
Teologii care cred cu stricteţe în teologia legământului au o biserică mult mai mare decât au dispensaţionaliştii. Ei spun: „Biserica universală (sau catolică), care este invizibilă, constă din întregul număr al celor aleşi care au fost, sunt sau vor fi adunaţi laolaltă sub Hristos, Capul său, şi este logodnica, trupul, plinătatea Celui ce plineşte totul în toţi" (Mărturisirea de credinţă a Bisericii Presbiteriene Unite, Cap. 25, Articolul 1, p. 36, din anuarul 1961-62).
Timp de 117 ani de existenţă a sa, Convenţia Baptistă de Sud nu a avut un articol de credinţă privitor la Biserica universală şi invizibilă. Apoi, în anii 1950 şi 1960, teologii liberali au ajuns la putere şi în 1962 a apărut o Mărturisire revizuită care a fost adoptată şi care spunea: "Noul Testament vorbeşte despre Biserică şi ca fiind Trupul lui Hristos care-i include pe toţi răscumpăraţii din toate epocile" (Articolul VI). În esenţă, aceasta este concepţia strictă susţinută de teologii care cred în conceptul legământului.
Dispensaţionaliştii fac ca Biserica să fie întregul număr de persoane născute din nou de la Ziua Cincizecimii până la prima înviere. Ei i-ar exclude din Biserică pe sfinţii Vechiului Testament, precum şi pe toţi sfinţii din perioada Noului Testament care au trăit înainte de ziua Cincizecimii.
Adepţii „teologiei legământului" au o biserică mult mai mare, constând din întregul număr al celor aleşi care au fost, sunt sau vor fi adunaţi laolaltă. Cu toate acestea, ambele şcoli de gândire au o Biserică universală şi invizibilă. Această concepţie este crezută de atât de mulţi încât orice persoană care îndrăzneşte s-o respingă este catalogat drept "fanatic rătăcit".
În această cărticică nu voi investiga în mod preponderent ce spun teologii şi crezurile despre Biserică. Nu există un crez lipsit de erori, şi nici vreun teolog infailibil. Tribunalul suprem este Biblia. Ceea ce spun oamenii despre Biblie nu este important. Marea întrebare este: care este concepţia Noului Testament privitoare la Biserică? Sprijină Noul Testament numai ideea bisericii locale, sau o sprijină pe cea a Bisericii universale şi invizibilă...sau poate ambele? Scopul meu este acela de a demonstra faptul că atunci când suntem dedicaţi numai Noului Testament, atunci doar o singură concepţie despre Biserică domină imaginea. În Noul Testament, biserica adevărată şi reală este un trup local, vizibil, de credincioşi botezaţi.
O lecturare limitată a Noului Testament va demonstra faptul că Biserica a făcut ucenici (Mat. 28:19), i-a botezat pe aceşti ucenici în apă (Mat. 28:19) şi i-a învăţat ceea ce Hristos poruncise (Mat. 28:20). O biserică neotestamentară primea membri (Rom. 14:1), alegea slujitori (Fapte 1:23; 6:5), trimitea misionari (Fapte 13:1-4), respecta Cina Domnului (I Cor. 11), avea adunări regulate şi stipulate (Fapte 20:7; I Cor. 16:1-2), rezolva dispute (Fapte 15:1-41), excludea pe cei ce-şi trăiau viaţa în neorânduială (I Cor. 5:9-13; II Tes. 3:14), îi reprimea pe cei ce se pocăiseră (II Cor. 2:1-10) şi condamna învăţătura falsă (Rom. 16:17-18). Nici unul dintre aceste lucruri nu putea fi făcut de o biserică universală şi invizibilă.
Întrucât sintagma „biserică universală şi invizibilă" nu există niciunde în Noul Testament, trebuie să spun că nu va trebui să mergem prea departe în cercetarea noastră. Însă pentru a ne asigura că termenul „biserică" nu redă niciodată vreo altă semnificaţie decât cea de „biserică locală", trebuie să examinăm fiecare pasaj din Noul Testament privitor la acest subiect important. Să cercetăm Cartea şi să vedem ce i-a plăcut lui Dumnezeu să ne reveleze. Dacă biserică universală şi invizibilă are marea importanţă pe care i-o atribuie unii, atunci cu siguranţă Biblia va prezenta această doctrină în limbaj clar, astfel încât s-o priceapă toată lumea. În caz contrar, nu avem nici nevoie de biserica universală şi invizibilă şi nici loc pentru ea.
Cuvântul „biserică" prezent în versiunea noastră (King James Version, o traducere foarte uzitată a Bibliei în limba engleză, n.tr.) este traducerea termenului grecesc ekklesia. În Noul Testament grecesc, termenul ekklesia apare de 115 ori. În versiunea noastră, „biserică" apare de 114 ori. Cu toate acestea, două dintre ocurenţe trebuie excluse din studiul nostru. În Fapte 19:37 sintagma grecească este hierosulosnot ekklesia. Acesta este cuvântul grecesc care desemnează un templu. Apoi, în I Petru 5:13 ekklesiadoes nu apare în textul grecesc. Cuvântul „biserică" este adăugat de traducători. În Fapte 19 ekklesia este tradus „adunare" de 3 ori. Astfel, trebuie să mai scădem două pasaje din versiunea King James: Fapte 19:37 şi I Petru 5:13, lucru care reduce numărul ocurenţelor la 112. Apoi adăugăm trei: Fapte 19:32, 39, 41. Deci, în Noul Testament grecesc termenul ekklesia apare de 115 ori.

ÎNTREBUINŢĂRILE NECREŞTINE ALE TERMENULUI
EKKLESIA

Pentru a descoperi semnificaţia primordială şi literală a termenului ekklesia, să examinăm cu atenţie întrebuinţarea sa necreştină din Fapte 19:32: „...Căci adunarea (ekklesia) era în învălmăşeală..." Fapte 19:39 spune: „Se va hotărî într-o adunare (ekklesia) legiuită." Fapte 19:41 declară: „...a dat drumul adunării (ekklesia)." Aici vedem că traducătorii competenţi ai versiunii King James credeau că semnificaţia literală a termenului ekklesia era cel de „adunare". Ei nu au tradus acest termen ca fiind „cei chemaţi afară". Wycliff (1380) traduce aceste trei pasaje drept „biserică." Tyndale (1534), Cranmer (1539), Biblia de la Geneva (1557) şi versiunea Rheims (1582), toate traduc termenul din Fapte 19 drept „congregaţie". Noua Versiune Internaţională (NIV), versiunea New English Bible, Noul Testament de Charles Williams, versiunea the Twentieth Century New Testament, traducerea „Centenary", Noul Testament iudaic, versiunea Weymouth şi Moffatt, precum şi „Emphasized Bible", toate traduc toate cele trei versete din Fapte 19 ca fiind „adunare". Versiunea The Amplified New Testament traduce versetul 39 şi 41 „adunare", dar în versetul 32 apare „strângere". Versiunea New Berkeley traduce versetele 32 şi 39 „adunare", dar în versetul 41 este „strângere". Noul Testament în engleza fundamentală are „întrunire", la fel ca Vestea Bună pentru omul modern (o traducere atât de proastă încât ar trebui să i se spună „Vestea proastă pentru orice om").
Niciuna din aceste versiuni nu traduce ekklesia „cei chemaţi afară". Dacă am pretinde, aşa cum fac oponenţii noştri, că termenul înseamnă „cei chemaţi afară", de ce niciunul dintre aceşti cărturari nu traduce termenul ca atare? Cu toate acestea, ei spun că toţi cercetătorii sunt de acord cu ei! Termenul ekklesia nu înseamnă „cei chemaţi afară", ci „adunare", „congregaţie", „strângere laolaltă" sau „întrunire". Această semnificaţie literală şi primordială exclude conceptul de „biserică universală şi invizibilă". Nu există o adunare care nu se adună, sau o congregaţie care nu se întruneşte. Chiar semnificaţia termenului interzice o asemenea însemnătate. Biserica universală şi invizibilă nu s-a adunat şi nici nu se va aduna vreodată pe acest Pământ în acest veac al Evangheliei. Astfel, un asemenea lucru este un simplu concept scornit de minte, fără o existenţă reală în timp sau spaţiu.
O singură dată în Noul Testament termenul „biserică" (ekklesia) este aplicat cu referire la congregaţia sau adunarea Israelului în pustie: „El este acela care, în adunarea israeliţilor din pustie, cu îngerul care i-a vorbit pe muntele Sinai, şi cu părinţii noştri, a primit cuvinte vii, ca să ni le dea nouă" (Fapte 7:38). Congregaţia din pustie nu era o biserică în sensul său neotestamentar, ci o adunare laolaltă, într-un loc vizibil, a unei mese de oameni. Aceasta nu poate însemna „întregul număr de persoane născute din nou de la Ziua Cincizecimii până la prima înviere", şi nici „întregul număr al celor aleşi care au fost, sunt sau vor fi adunaţi laolaltă". Ekklesia (biserica) îşi păstrează sensul său primoridal şi literal de adunare sau congregaţie.

ÎNTREBUINŢAREA TERMENULUI EKKLESIA
ÎN FORMA SA DE PLURAL

Termenul Ekklesia în forma sa de the plural apare de 36 de ori în Noul Testament grecesc: Fapte 9:31; 15:41; 16:5; Romani 16:4, 16; I Corinteni 7:17; 11:16; 14:33-34; 16:1,19; II Corinteni 8:1, 18, 19, 23-24; 11:8, 28; 12:13; Galateni 1:2, 22; I Tesaloniceni 2:14; II Tesaloniceni 1:4; Apocalipsa 1:4, 11, 20; 2:7, 11, 17, 23, 29; 3:6, 13, 22; 22:16. Din câte ştiu, până acum nimeni nu a inventat încă doctrina bisericilor universale şi invizibile. Prin urmare, pluralul nu tolerează altceva decât ideea de biserică locală. Nu lasă loc nici bisericii universale şi invizibile a protestanţilor, nici bisericii universale şi vizibile a catolicilor. Aceste 36 de întrebuinţări ale termenului în forma sa de plural confirmă faptul că sensul literal şi primordial al cuvântului este corect. Acestea ne lasă cu celelalte 75 de pasaje.
Unii fac mare caz de Fapte 9:31. ei spun că textul grecesc conţine aici biserică, la singular. Este adevărat că exemplarele greceşti variază între „biserici" şi „biserică". Exemplarul Alexandrin, Vulgata latină, Syriacul, versiunea etiopiană şi alte câteva prezintă singularul. Textus Receptus, însă, are „biserici". Eu cred că acesta este textul original, şi las lucurile aici. Însă chiar dacă cineva citeşte traducerea „biserică", şi nu „biserici", tot nu obţine o biserică universală şi invizibilă. Va obţine semnificaţia provincială a cuvântului „biserică", lucru care va favoriza semnificaţia pe care i-o dau catolicii.





BISERICA DINTR-UN ANUMIT LOC

Termenul „biserică" este întrebuinţat de 20 de ori, indicând spre biserica sau adunarea care se întrunea într-un anumit loc. Aceste pasaje sunt următoarele:
„...bisericii din Ierusalim" (Fapte 8:1);
„...bisericii din Ierusalim" (Fapte 11:22);
„În biserica din Antiohia\" (Fapte 13:1);
„...bisericii din Chencrea" (Rom. 16:1);
„...bisericii care se adună în casa lor" (Rom. 16:5);
„...biserica lui Dumnezeu care este în Corint" (I Cor. 1:2);
„...bisericii din casa lui" (Col. 4:15);
„...biserica laodiceenilor" (Col. 4:16);
„...biserica tesalonicenilor" (I Tes. 1:1);
„...biserica tesalonicenilor" (II Tes. 1:1);
„...biserica din casa ta" (Film. 2);
„...bisericii din Efes" (Apoc. 2:1);
„...bisericii din Smirna" (Apoc. 2:1);
„...bisericii din Pergam" (Apoc. 2:12);
„...bisericii din Tiatira" (Apoc. 2:18);
„...bisericii din Sardes" (Apoc. 3:1);
„...bisericii din Filadelfia" (Apoc. 3:7);
„...bisericii din Laodicea" (Apoc. 3:14);
Aceste versete se referă cu certitudine la o biserică locală, o adunare de oameni care se întrunesc într-o localitate dată, un grup de credincioşi botezaţi. Nu există un lucru de genul unei biserici universale şi invizibile care se întruneşte într-un anumit loc. O biserică ce se adună într-un anumit loc este atât locală cât şi vizibilă. Aceasta ne mai lasă cu 55 de versete pe care le vom analiza.

LOCALIZAREA ÎN CONTEXTUL IMEDIAT

În alte 23 de pasaje, cuvântul „biserică" este localizat într-un loc anume în contextul imediat. Aceste versete sunt următoarele:
„Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor" (biserica din Ierusalim) (Fapte 2:47);
„O mare frică a apucat pe toţi (din biserica din Ierusalim)" (Fapte 5:5);
„Saul, de partea lui, făcea prăpăd în biserică (din
Ierusalim)" (Fapte 8:3);
„...a pus mâinile pe unii din biserică (din
Ierusalim) (Fapte 12:1);
„...şi biserica (din Ierusalim) nu înceta să înalţe rugăciuni..." (Fapte 12:5);
„După ce au fost petrecuţi de biserică (din Antiohia)..." (Fapte 15:3);
„...au fost primiţi de biserică (din Ierusalim)..." (Fapte 15:4);
„...a urat de bine bisericii (din Ierusalim)" (Fapte 18:22);
„...a chemat pe presbiterii bisericii (din Efes)" (Fapte 20:17);
„...bisericii care se adună în casa lor..." (Rom. 16:5). Numele acestei biserici este incert, dar era locală, deoarece se întrunea într-o casă.
„...aceia pe care biserica (din Corint) nu-i bagă-n seamă..." (I Cor. 6:4);
„...dispreţuiţi biserica lui Dumnezeu" (I Cor. 11:22). Pavel denumise biserica din Corint cu acest nume şi în I Corinteni 1:1.
„...cine prooroceşte, zideşte sufleteşte biserica..." (din Corint) (I Cor. 14:4).
„...pentru ca să capete biserica (din Corint) zidire sufletească" (I Cor. 14:5).
„...în vederea zidirii sufleteşti a bisericii" (din Corint) (I Cor. 14:12).
„Dar în biserică (cea din Corint), voiesc mai bine să spun..." (I Cor. 14:19).
„...să tacă în biserică..." (cea din Corint) (I Cor. 14:28).
„...o femeie să vorbească în biserică (cea din Corint) (I Cor. 14:35).
„...să nu fie împovărată cu ele biserica" (efeseană) (I Tim. 5:16).
„...Îţi voi cânta lauda în mijlocul adunării (din Ierusalim)" (Evr. 2:12).
„...dragostea ta înaintea bisericii (efesene) (III Ioan 6).
„Am scris ceva bisericii..." (efesene) (III Ioan 9).
„...şi-i dă afară din biserică (cea efeseană) (III Ioan 10).

BISERICA ÎN RAPORT CU ADUNAREA LAOLALTĂ

Acum vom examina cele 32 de versete care ne-au mai rămas. De trei ori, cuvântul „biserică" este relaţionat la o adunare laolaltă. Lucrul acesta elimină conceptul de biserică universală şi invizibilă în maniera cea mai decisivă posibil. Ele mai demonstrează şi ce înseamnă o biserică în sensul Noului Testament. Aceste versete nu pot însemna nimic altceva decât o grupare locală şi vizibilă de credincioşi botezaţi.
Mai întâi, să luăm în considerare Fapte 11:26, care spune: „...Un an întreg au luat parte la adunările bisericii şi au învăţat pe mulţi oameni..." Se referă la biserica din Antiohia. Cu această grupare grupare locală şi vizibilă de credincioşi botezaţi se adunau Pavel şi Barnaba; ei se adunau cu adunarea. Vedem, de asemenea, că biserica este locul unde se adună oamenii pentru a fi învăţaţi din Biblie.
În al doilea rând, să privim Fapte 14:27: „După venirea lor, au adunat biserica, şi au istorisit tot ce făcuse Dumnezeu prin ei, şi cum deschisese Neamurilor uşa credinţei." O biserică în sensul Noului Testament se poate aduna laolaltă într-un loc. În acest loc pot fi împărtăşite lucrurile lui Dumnezeu. O asemenea afirmaţie nu se poate face niciodată despre vreo presupusă biserică universală şi invizibilă.
În al treilea rând I Corinteni 11:18 ne spune: „Mai întâi de toate, aud că atunci când veniţi la adunare (biserică), între voi sunt dezbinări. Şi, în parte, o cred" (Traducerea în limba engleză spune: "Mai întâi de toate, când vă adunaţi laolaltă în biserică..." N.tr.) O biserică este un loc unde oamenii se adună în acelaşi loc (I Cor. 11:20). A folosi cuvântul „biserică" despre o mulţime ideală, care niciodată nu s-a adunat laolaltă într-un singur loc, este absurd. Un asemenea lucru nu poate fi o biserică în sensul biblic; aceasta este doar o biserică mitică, o biserică făcută să existe în minţile religioase din necesităţi teologice.

ÎNTREAGA BISERICĂ

Au mai rămas 29 pasaje. Până acum nu am găsit nici măcar un lucru care să aducă vag a biserică universală şi invizibilă. Pentru adepţii bisericii universale, „întreaga biserică" constă din „întregul număr al celor aleşi care au fost, sunt sau vor fi adunaţi laolaltă". Dar în Noul Testament „întreaga biserică" „întreaga biserică" ca şi cum ar include pe toşi aleşii? Unde există autoritatea lor scripturală pentru această acţiune?
Voi demonstra ceea ce am spus. „Deci, dacă toată biserica s-ar aduna la un loc, şi toţi ar vorbi în alte limbi, şi ar intra şi dintre cei fără daruri, sau necredincioşi, n-ar zice ei că sunteţi nebuni?" (I Cor. 14:23). „Întreaga biserică" de-aici se putea aduna într-un loc. Semnificaţia este totalitatea membrilor bisericii corintene. Observă şi Romani 16:23: „Gaius, gazda mea şi a întregii biserici, vă salută." Aceasta era biserica ce se întrunea în casa lui Gaius, biserică ce-i putea saluta pe creştinii romani. Acelaşi uzaj poate fi întâlnit în Fapte 15:22: „Atunci apostolii şi presbiterii şi întreaga biserică au găsit cu cale..." Acest „întreaga biserică" din acest verset este biserica din Ierusalim.

TERMENUL EKKLESIA ÎNSOŢIT DE ALTE CUVINTE

Ne-au mai rămas de studiat 26 de pasaje. De două ori cuvântul „biserică" este însoţit de cuvântul „fiecare".
„Au rânduit presbiteri în fiecare Biserică..." (Fapte 14:23).
„...cum învăţ eu pe oameni pretutindeni în toate bisericile." (I Cor. 4:17).
O dată biserica este însoţită de „nici o": „nici o biserică n-a avut legătură cu mine" (Fil. 4:15).
Aceste versete mai indică şi spre o grupare
locală şi vizibilă de credincioşi botezaţi. Aceste biserici aveau presbiteri şi trimiteau ofrande. Biserica universală şi invizibilă nu are presbiteri şi nu trimite ofrande, întrucât este o scornire a minţii, neavând o existenţă în timp sau spaţiu, şi nefiind un fapt istoric, ci doar o mulţime ideală, fără organizare, fără acţiune şi fără personalitate corporativă.
Am văzut deja că în 92 din cele 115 ori în care termenul ekklesia (biserică) apare în Noul Testament grecesc, el înseamnă o grupare locală la fel de bine definită precum era adunarea legislativă a unei cetăţi libere greceşti (polis, n.tr.). Aceasta garantează faptul că ideea locală predomină în mod obişnuit şi exclusiv în Noul Testament. Cele 92 de versete din 115 favorizează poziţia mea: un argument foarte puternic în favoarea poziţiei Landmark. Dacă nu există motive solide chiar în Scripturi pentru a face ca termenul să preia o nouă semnificaţie, atunci trebuie întotdeauna să înţelegem că cuvântul „biserică" se referă la o grupare locală de credincioşi botezaţi.

ALTE CINCI CONOTAŢII LOCALE

Când privim atent alte cinci pasaje, vom vedea că şi ele indică spre o grupare locală. I Timotei 3:5 întreabă: „Căci dacă cineva nu ştie să-şi cârmuiască bine casa lui, cum va îngriji de Biserica lui Dumnezeu?"
Aceasta nu poate fi marea biserică, întrucât nici un pastor nu ar putea avea grijă de o asemenea biserică.
Iacov 5:14 spune: „Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme pe presbiterii bisericii..." Şi aici este vorba despre adunarea locală, căci nimeni nu ar putea să-i numere pe presbiterii bisericii
universale şi invizibile.
Nici celelalte trei pasaje nu ne vor reţine atenţia prea mult timp: „Am prigonit biserica lui Dumnezeu" (I Cor. 15:9; Gal. 1:13). „În ce priveşte râvna, prigonitor al bisericii\" (Fil. 3:6).
Oricine ştie că Pavel nu i-a prigonit pe toţi aleşii din toate veacurile, unii fiind morţi, unii vii, şi unii încă nenăscuţi. Conform Fapte 8:1-4, Saul sau Pavel a persecutat biserica din Ierusalim. Şi aici sensul este local, neîndoielnic. Astfel, 97 din cele 115 de ocurenţe permit semnificaţia unei grupări locale şi vizibile de oameni. Ne mai rămân 18 versete.



Capitolul al II-lea
SEMNIFICAŢIA TERMENULUI EKKLESIA
(Continuare)

Am examinat pe larg uzajul termenului ekklesia din Noul Testament grecesc. Acest termen, ekklesia, este cuvântul grecesc tradus „biserică" în Biblia noastră. Cercetarea mea a revelat faptul că în 97 din cele 115 de ocurenţe termenul are semnificaţia primordială şi literală a unei adunări locale şi vizibile. În niciunul din aceste 97 de versete nu a fost vorba de biserica universală şi invizibilă constând din toţi aleşii.
Mai rămân de studiat 18 versete. Acestea sunt pasajele controversate. Majoritatea teologilor susţin că termenul „biserică" preia o semnificaţie nouă în aceste versete. Ei spun că cele 18 pasaje care au mai rămas întrebuinţează termenul „biserică" în sensul său mai larg, însemnând „o biserică universală şi mare". Această nouă semnificaţie este contrară celei primare şi literale a ekklesia-ei, şi acest înţeles nou este contradictoriu ideii locale, care traversează întregul Nou Testament. Ideea bisericii mari a fost inventată din necesitate teologică, nu din cerinţe etimologice.
Dar oare autorizează cele 18 versete remanente o semnificaţie nouă a cuvântului „biserică"? Sau îşi păstrează cuvântul semnificaţia sa primară de grupare locală şi vizibilă a unor credincioşi botezaţi? Din ceea ce am văzut până acum, şansele sunt de 97 la 18 împotriva unei resemnificări. Cu toate acestea, răspunsul biblic poate fi descoperit numai după o examinare atentă a acestor 18 versete care ne-au mai rămas. Dacă cuvântul „biserică" are o semnificaţie nouă, atunci textul şi contextul ar trebui să ofere suficiente dovezi pentru a îndreptăţi acest nou înţeles. Pe de altă parte, dacă un asemenea nou înţeles nu este clamat, atunci avem toate motivele să respingem teoria bisericii universale şi invizibile ca fiind totalmente fără o justificare scripturală.
ÎNTREBUINŢAREA GENERICĂ A UNUI TERMEN

Eu cred că în unele din cele 18 versete care ne-au rămas, cuvântul „biserică" este folosit în sens generic. În acest caz, cuvântul poate fi la singular, fără a se referi, totuşi, la vreun obiect particular dintr-o clasă, ci la fiecare obiect din acea clasă. Voi ilustra ce vreau să spun prin folosirea abstractă, sau generică, a unui termen. „Căminul este o instituţie divină." În acestă propoziţie, termenul „cămin" este folosit generic sau abstract. Articolul hotărât adăugat cuvântului nu înseamnă că există un anumit cămin, selectat dintre celelalte. Iar termenul „cămin" nu a preluat o semnificaţie nouă, ci şi-a păstrat sensul comun. Nu există vreun cămin universal şi invizibil.
Termenul „biserica" este folosit în mod abstract în unele dintre aceste versete discutabile, fără a se referi la vreo anumită biserică în particular, din vreun loc definit, ci la biserică, în calitate de instituţie. Când se face o aplicare concretă a termenului, atunci trebuie să se refere la vreo biserică locală în particular. Majoritatea cercetătorilor biblici au ales să ignore uzajul abstract al termenului „biserică" în Biblie, deşi vor recunoaşte deschis că lucrul acesta e valabil în cazul altor termeni. În loc să permită termenului să-şi păstreze înţelesul obişnuit în întregul Nou Testament, un lucru foarte rezonabil şi logic, ei atribuie cuvântului un nou înţeles, spunând că trebuie să semnifice Biserica universală şi invizibilă. În scrierile greceşti, ekklesia n-a avut niciodată asemenea însemnătate. Această semnificaţie nouă este contrară semnificaţiei primare şi literale a termenului ekklesia. Dacă pot da unui cuvânt un înţeles nou, aşa încât să se potrivească crezului meu, atunci când înţelesul său are un sens clar, atunci pot schimba întreaga Biblie pentru a se potrivi închipuirilor mele, şi semenul meu poate face la fel!
MATEI 16:18
Voi lua aceste versete în ordinea în care apar în cărţile Noului Testament. Primul verset analizat este Matei 16:18. În acest verset Isus a spus: „Şi Eu îţi spun: tu eşti Petru (greceşte: Petros), şi pe această piatră (greceşte: petra) voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui." Isus foloseşte aici termenul „biserică" în sensul său generic, abstract sau instituţional. El Se referă la biserică şi o consideră o instituţie dumnezeiască, pe care porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui. Cu toate acestea, ascultătorii Săi înţelegeau aceasta într-un sens special, aplicabil lor.
Isus vorbea aici discipolilor Săi (Mat. 16:13), compania credincioşilor botezaţi care-L urmau de la botezul lui Ioan (Fapte 1:21-22). Era acelaşi grup de ucenici botezaţi cărora le-a dat orânduirile disciplinei bisericeşti, Cina Domnului şi Marea Trimitere. Nu poate exista îndoială că Isus Îşi adresa cuvintele unui colectiv, un „trup" local şi vizibil de credincioşi botezaţi care constituiau prima biserică neotestamentară din lume.
Semnificaţia sa obişnuită are un sens perfect valabil în Matei 16:18. Mai întâi, cuvintele erau adresate unui colectiv local şi vizibil de credincioşi botezaţi. Ele nu erau adresate aleşilor din toate veacurile. În al doilea rând, cei ce auzeau aceste cuvinte înţelegeau ekklesia în sensul său primar şi obişnuit. Spun aceasta pentru că nu cred că Învăţătorul Maestru intenţiona ca un cuvânt obişnuit să preia conotaţii noi fără da explicaţii. În al treilea rând, citind Evangheliile şi cartea Faptelor, vedem tipul de biserică pe care l-a zidit Hristos. El a zidit personal biserica aceea care mai târziu a devenit cunoscută ca Biserica din Ierusalim. Prin această biserică-mamă a edificat El alte biserici, şi toate acele biserici erau colective locale şi vizibile ca prima biserica.
Al patrulea motiv pentru care cred că termenul ekklesia trebuie să fie înţeles în sensul său primar este pentru că Isus l-a folosit de 23 de ori, de 3 ori în Matei şi de 20 în Apocalipsa. În 21 din aceste ocurenţe termenul este recunoscut de cei mai mulţi ca având conotaţia sa obişnuită. Atunci, de ce i-am da o semnificaţie nouă în Matei 16:18? Amintiţi-vă, şansele sunt de 22 la 1 ca Hristos să-l fi folosit în înţelesul său primordial. Mi s-ar părea culmea nechibzuinţei să presupun că Domnul nostru să fi anunţat că va zidi o biserică universală şi invizibilă, ca apoi să nu fi menţionat această biserică, în timp ce în alte 22 de cazuri să fi vorbit despre o biserică pe care nu a promis că o va zidi!
MATEI 18:17
Unii par să creadă că la această biserică mare se face referire în Matei 18:17. Pasajul spune: „Dacă nu vrea să asculte de ei, spune-l Bisericii; şi, dacă nu vrea să asculte nici de Biserică, să fie pentru tine ca un păgân şi ca un vameş." Aceasta este cu certitudine o referire la biserica pe care Hristos o fondase deja. O persoană poate spune despre o ofensă personală numai unei biserici locale de credincioşi botezaţi. Ar fi imposibil să spui despre o ofensă „întregului număr al celor aleşi care au fost, sunt sau vor fi adunaţi laolaltă". Matei 18:17 revelează faptul că chestiunea poate fi spusă numai unei biserici, în vederea disciplinării unui membru. Aceasta nu poate fi valabil despre aşa numita Biserică mare a pedobaptiştilor.
FAPTE 20:28
Apoi avem Fapte 20:28: „Luaţi seama dar la voi înşivă şi la toată turma peste care v-a pus Duhul Sfânt episcopi (sau: priveghetori), ca să păstoriţi Biserica Domnului, pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său." Aceste cuvinte au fost adresate presbiterilor bisericii din Efes (Fapte 20:17), şi ele pot indica numai spre biserica locală din Efes. Aceşti presbiteri aveau o turmă, o adunare locală. Ei trebuiau să hrănească această biserică şi să-i ţină pe eretici departe de ea (Fapte 10:29). Asemenea lucruri puteau fi făcute numi într-un colectiv local şi vizibil de credincioşi botezaţi.
Cineva ar putea obiecta: „Această biserică a fost agonisită cu sângele lui Hristos. Asta trebuie să semnifice toţi aleşii pentru care a murit Hristos." Nu-i chiar aşa! Alte Scripturi limitează sfera morţii lui Hristos la Israel (Ioan 11:51) şi la Pavel (Gal. 2:20). Fapte 10:28 ne învaţă că biserica efeseană fusese agonisită cu sânge, iar acest lucru este adevărat în cazul fiecărei biserici baptiste neotestamentare din lume.
I CORINTENI 10:32
Următorul pasaj e I Corinteni 10:32, care declară: „Să nu fiţi pricină de păcătuire nici pentru iudei, nici pentru greci, nici pentru Biserica lui Dumnezeu." Din nou, semnificaţia sa obişnuită are sens. De cel puţin două ori Pavel s-a referit la biserica din Corint ca la „biserica lui Dumnezeu" (I Cor. 1:2; 11:22). Este pur şi simplu logic şi adecvat să credem că aici el a folosit acest cuvânt, biserica, în acelaşi sens.
Cineva ar putea obiecta: „Această biserică este biserica în sensul său cel mai larg, care include întregul număr al celor aleşi. Aşa trebuie să stea lucrurile, întrucât pasajul vorbeşte despre iudei şi neamuri." Acest raţionament ignoră faptul că multe biserici aveau ca membri atât iudei cât şi neamuri. Iar pricina menţionată în acest verset era vizavi de indivizi dintre iudei şi dintre neamuri. Deci, trebuie să se fi referit la cei trăind în comunitatea în care era localizată biserica din Corint. Biserica nu trebuia să ofenseze nici diferitele grupuri rasiale, nici propriii săi membri. Ar fi fost imposibil ca ei să fie pricină de păcătuire pentru iudeii şi ne-evreii morţi, sau pentru cei nenăscuţi.
I CORINTENI 12:28
Un alt pasaj este I Corinteni 12:28, care spune: „Şi Dumnezeu a rânduit în Biserică, întâi, apostoli; al doilea, prooroci; al treilea, învăţători; apoi, pe cei ce au darul minunilor; apoi pe cei ce au darul tămăduirilor, ajutorărilor, cârmuirilor, şi vorbirii în felurite limbi."
Adepţii bisericii universale şi invizibile susţin că apostolii nu erau slujitorii unei biserici locale. Ei afirmă că slujba apostolilor era pentru toţi credincioşii. Dar în ce sens s-ar putea spune că apostolii au fost slujitori pentru cei aleşi din timpurile Vechiului Testament? Căci, amintiţi-vă, biserica universală şi invizibilă „constă din întregul număr al celor aleşi care AU FOST, sunt sau vor fi adunaţi laolaltă".
Acest argument ignoră faptul că Domnul Isus personal a rânduit apostoli într-o singură biserică, si anume în prima, aceea cunoscută ca biserica din Ierusalim (Mat. 10:1-4; Fapte 8:1). Aceşti oameni au lucrat împreună cu alte biserici locale. Ei nu au lucrat nici măcar o dată cu aleşii „care au fost". Termenul biserică din acest pasaj înseamnă biserica într-un sens instituţional, fără vreo referire particulară la biserica din Ierusalim. Cuvântul „biserica" din I Corinteni 12:28 are sens în sens local, şi nu avem motiv să căutăm vreun alt sens. De ce Pavel ar fi atribuit brusc cuvântului „biserică" o semnificaţie nouă în acest verset, fără a-l anunţa sau explica? Dacă ar fi făcut asta, l-ar fi înţeles corintenii?
EFESENI 1:22
Adepţii bisericii universale consideră Epistola către efeseni ca fiind fortăreaţa lor. Un pasaj pe care se bazează pentru a-şi propovădui este Efeseni 1:22: „El I-a pus totul sub picioare, şi L-a dat căpetenie peste toate lucrurile Bisericii". Aici termenul biserică este întrebuinţat generic, abstract, sau în sensul său instituţional. Afirmă un adevăr care se aplică fiecărei biserici nou-testamentare. Isus Hristos este Conducătorul suveran peste fiecare biserică, după cum este şi capul fiecărui bărbat (I Cor. 11:3).
Unii încearcă să facă termenul să însemne în acest verset totalitatea tuturor răscumpăraţilor din toate veacurile. Contextul acestui verset, însă, nu permite o semnificaţie atât de largă: Hristos a fost făcut Capul bisericii după învierea Sa dintre cei morţi (Ef. 1:20-23). Aceasta exclude definiţia pe care adepţii teologiei legământului o dau bisericii. Şi nici nu există vreun motiv să vedem aici biserica universală şi invizibilă a dispensaţionaliştilor. Domnul conduce peste cei din bisericile Sale într-un mod mai concret decât peste toţi credincioşii. Acei credincioşi aflaţi în afara sferei bisericii sunt neascultători în ceea ce priveşte orânduirile.
Când auzi pe cineva spunând: „Bărbatul este capul casei", nu înţelegi că locutorul se referea la o casă mare,
universală, constituită din toate căsuţele. Se ştie că vorbitorul a întrebuinţat cuvântul „casă" în sensul instituţional. Şi atunci, de ce nu se vede că termenul „biserică" este folosit în Efeseni 1:22 în sensul său instituţional? Capul bisericii este prezent în sens local şi vizibil în Ceruri, la dreapta Tatălui. Tot aşa de local şi de vizibil este şi trupul Său pe Pământ; altfel, am avea un Cap vizibil şi un trup invizibil, adică ar fi o monstruozitate, o biserică fantomatică!
EFESENI 3:10
Apoi, v-aş solicita atenţia asupra pasajului Efeseni 3:10: „pentru ca domniile şi stăpânirile din locurile cereşti să cunoască azi, prin Biserică, înţelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu". Unii cred că termenul "biserică" este extins în acest verset pentru a-i cuprinde pe toţi cei mântuiţi. Un înţeles nou ca acesta nu este deloc necesar, decât dacă ai de apărat o teorie, pentru că termenul „biserica" este din nou întrebuinţat generic. Nici o biserică locală nu ar putea monopoliza o asemenea lucrare slăvită ca aceea la care se face referire aici. Instituţia bisericii este aceea care face cunoscută oamenilor şi îngerilor înţelepciunea lui Dumnezeu. Numai această instituţie are porunca lui Dumnezeu să propovăduiască toate lucrurile poruncite de Hristos cu autoritatea dată de Ceruri (Mat. 28:19-20).
EFESENI 3:21
Versetul 21 din Efeseni 3 continuă: „A Lui să fie slava în Biserică şi în Hristos Isus, din neam în neam, în vecii vecilor! Amin." Aceasta este o altă uzitare generică. Dumnezeu primeşte slavă prin biserică în calitatea sa de instituţie. El o primeşte în fiecare adunare locală de credincioşi botezaţi. Tot ceea ce se face în biserică în conformitate cu voia Sa revelată este spre slava Lui. Predicarea, învăţătura, cântările, dărnicia, ordinarea slujitorilor şi administrarea orânduielilor sunt toate spre slava lui Dumnezeu prin Isus Hristos (I Cor. 14:23-24; II Cor. 8:19-23). Dumnezeu nu poate să primească slavă de la o biserică invizibilă. Dar El poate primi slavă, şi chiar o primeşte, de la instituţia pe care a fondat-o „din generaţie în generaţie în vecii vecilor".
EFESENI 5:23-25, 27, 29, 32
Se spune despre Efeseni 5 că ar fi unul dintre textele de căpetenie ale adepţilor bisericii universale. Alţii văd în pasaj o biserică în perspectivă, denumită, în general, „Biserica din slavă". Să citim pasajul: „bărbatul este capul nevestei, după cum şi Hristos este capul Bisericii, El, Mântuitorul trupului. Şi după cum Biserica este supusă lui Hristos, tot aşa şi nevestele să fie supuse bărbaţilor lor în toate lucrurile. Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinţească... ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă şi fără prihană... Căci nimeni nu şi-a urât vreodată trupul lui, ci îl hrăneşte, îl îngrijeşte cu drag, ca şi Hristos Biserica;... Taina aceasta este mare - vorbesc despre Hristos şi despre Biserică." În această porţiune din Scriptură obiectul principal pe care-l vizează Pavel este căsnicia. Pentru a face aceasta, el foloseşte relaţia dintre Hristos şi biserică drept o ilustraţie a relaţiei care trebuie să existe între soţ şi soţie. (Vezi în special versetele 23-25). Ceea ce se spune în aceste versete este la fel de aplicabil în cazul fiecărei biserici, după cum ceea ce se spune despre căsnicie se aplică în mod egal tuturor soţilor şi soţiilor.
În Efeseni 5 Pavel nu introduce o învăţătură nouă despre vreo biserică a universală şi invizibilă. Ar fi la fel de nimerit să pretindem din acest verset că există o soţie universală şi invizibilă, precum faptul că există o biserică universală şi invizibilă. Una este la fel de scripturală ca şi cealaltă.
Să privim versetul: „bărbatul este capul nevestei". Înseamnă aceasta că există vreo soţie mare, universală şi invizibilă care include toate celelalte soţii, eventual mai mici? Oponenţii noştri ar spune că nu. Dar după aceea-şi modifică atitudinea şi spun că restul versetului, „după cum şi Hristos este capul Bisericii", înseamnă că există o biserică universală şi invizibilă. Ei ignoră sintagma „după cum", care înseamnă „în acelaşi fel". Pentru a fi consecvenţi, oponenţii noştri ar trebui să creadă atât într-o biserică universală şi invizibilă, cât şi într-o soţie universală şi invizibilă. Cu toate acestea, ar fi mai rezonabil şi mai scriptural să vedem că în acest verset termenii „soţie" şi „biserică" sunt întrebuinţaţi generic.
Unii baptişti afirmă că termenul „biserică" este întrebuinţat în Efeseni 5 într-un sens larg, şi nu despre o biserică particulară. Ei spun că o asemenea biserică nu are acum o existenţă reală, decât în privinţa pregătirii membrilor săi. Ei spun că încă nu este o biserică, decât în scop, plan şi perspectivă, anticiparea unei biserici. Apoi ei continuă, spunând că biserica din perspectivă îi include pe toţi mântuiţii. Atare baptişti văd în Biblie două feluri de biserici, la fel cum văd şi protestanţii.
Nu cred în aşa numita biserică din slava viitoare, după cum nu cred nici în biserica universală şi invizibilă din prezent. Mai întâi, aici apostolul nu vorbeşte despre biserică la timpul viitor. „Hristos este (nu „va fi") Capul bisericii." „Biserica este (nu „va fi") supusă lui Hristos." Folosirea relaţiei dintre Hristos şi biserică, ca ilustraţie a relaţiei care ar trebui să existe între soţ şi soţie, nu ar fi avut rost decât dacă exista deja o relaţie între Hristos şi biserică şi aceasta era înţeleasă bine de către biserica efeseană.
COLOSENI 1:18, 24
Unii insistă că versetul 18 din Coloseni 1 învaţă despre teoria bisericii mari: „El este Capul trupului, al Bisericii. El este începutul, cel întâi născut dintre cei morţi, pentru ca în toate lucrurile să aibă întâietatea." Aceasta înseamnă că Hristos este capul fiecărei biserici locale, după cum este şi capul fiecărui bărbat (I Cor. 11:3).
Coloseni 1:24 scrie: „Mă bucur acum în suferinţele mele pentru voi; şi în trupul meu, împlinesc ce lipseşte suferinţelor lui Hristos, pentru trupul Lui, care este Biserica." Unii fac mare tărăboi în privinţa termenului „biserică" din acest verset, insistând că ar fi un mare colectiv universal constând din comunitatea generală a tuturor credincioşilor. Nu neg faptul că biserica este trupul lui Hristos. Biserica din Colose era trupul lui Hristos, iar biserica, în sensul său instituţional, este trupul lui Hristos.
Pentru a înţelege un simbol, trebuie mai întâi să înţelegem realitatea acelui simbol. Trupul unui om este atât local cât şi vizibil. Acelaşi lucru se poate spune despre trupurile plantelor şi animalelor. Niciunde termenul „trup" nu înseamnă un nimic universal şi invizibil. Nu există ceva de genul „trup împăştiat, invizibil, mistic, nefuncţional". Un morman de capete, mâini şi inimi nu constituie un trup. Elemente diferite, împrăştiate, disparate, nu formează un trup. Nici membri invizibili, împrăştiaţi prin lume şi trăitori în veacuri diferite nu pot forma trupul lui Hristos.
Fiecare biserică locală din epoca apostolică era trupul lui Hristos din acea localitate. Biserica corinteană era „trupul lui Hristos" din cetatea Corint (I Cor. 12:27). Trupul din Efeseni 1:23; 4:4,12,16; 5:30 era trupul bisericii din Efes. Pavel a denumit biserica efeseană „toată clădirea, bine închegată" (2:21), „zidiţi împreună" (2:22) şi „bine închegat" (4:16). O asemenea apropiere se poate spune doar despre un colectiv local de credincioşi botezaţi, nu despre o biserică viitoare care încă nu s-a închegat. Chiar şi aşa, „trupul" despre care se vorbeşte în Coloseni înseamnă biserica din Colose (1:1-2). Tot trupul din Colose era „bine închegat" (2:19), şi toţi fuseseră „îngropaţi împreună cu El în botez" (2:12).
Conform Efeseni 4:4, „Este un singur trup" în ceea ce priveşte acest veac al Evangheliei. Dacă trupul acesta este universal şi invizibil, atunci nu există un trup local şi particular. Pe de altă parte, dacă trupul este local, (învăţătură care se armonizează cu definiţia biblică despre trupul lui Hristos din I Corinteni 12:27), atunci nu există un lucru de genul „trup universal şi invizibil". Trebuie să renunţi fie la conceptul de biserică locală, fie la cel de biserică mare. Nu există două feluri de trupuri ale lui Hristos, după cum nu există două feluri de credinţe sau două feluri de Dumnezeu. Botezul care plasează un om într-un trup în Efeseni 4:5, este botezul în apă, care urmează credinţei: „Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez." Botezul în apă îl plasează pe individ într-o biserică locală, nu într-una invizibilă.
I TIMOTEI 3:15
Un alt verset discutabil este I Timotei 3:15, care spune: „Dar dacă voi zăbovi, să ştii cum trebuie să te porţi în casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui viu, stâlpul şi temelia adevărului." Unii vor să înţeleagă „biserica Dumnezeului celui viu" ca fiind biserica mare. Alţii extind sintagma „casa lui Dumnezeu" la întregul colectiv, întregul trup al credincioşilor. Total greşit.
Începând din capitolul I al Epistolei, vedem că biserica Dumnezeului celui viu este biserica din Efes. În capitolul 3 contextul tratează despre presbiteri şi diaconi, slujitorii bisericii locale. Astfel, Pavel îi spune lui Timotei despre conduita în biserica din Efes. Cum ar fi putut Timotei să fie responsabil în privinţa unei conduite adecvate într-o biserică universală şi invizibilă? Conduita adecvată într-o biserică universală şi invizibilă e o noţiune absurdă! Cum ar putea milioane de credincioşi, despărţiţi de secole şi de doctrine antagonice, să fie consideraţi „stâlpul şi temelia adevărului"? Numai o biserică locală adevărată care ţine strâns învăţătura sănătoasă poate fi considerată stâlpul şi temelia adevărului.
EVREI 12:22-24
Dovada de căpătâi fie pentru biserica universală şi invizibilă, fie pentru biserica din slavă se presupune că se află în Evrei 12:22-24. Este scris: „Ci v-aţi apropiat de muntele Sionului, de cetatea Dumnezeului celui viu, Ierusalimul ceresc, de zecile de mii, de adunarea în sărbătoare a îngerilor, de Biserica celor întâi născuţi, care sunt scrişi în ceruri, de Dumnezeu, Judecătorul tuturor, de duhurile celor neprihăniţi, făcuţi desăvârşiţi, de Isus, Mijlocitorul legământului celui nou, şi de sângele stropirii, care vorbeşte mai bine decât sângele lui Abel."
Mulţi sunt absolut siguri că aici „biserică" înseamnă ceva foarte diferit decât este semnificaţia sa obişnuită din aceste versete. „Aici", spun ei, „în mod cert se face referire la biserica universală şi invizibilă." Alţii cred că textul se referă la biserica slavei viitoare, constând din toţi credincioşii. O scurtă examinare a acestor versete, însă, va exclude ambele idei. Nu se poate ca pasajul să se refer la biserica universal şi invizibilă a tuturor credincioşilor, întrucât scriitorul spune „v-aţi apropiat". Biserica invizibilă nu s-a adunat încă împreună, pentru că unii dintre membrii săi încă nu s-au născut. Nici nu se poate să indice spre vreo biserică din slava viitoare, care va fi adunată în Ceruri cândva în viitor. „V-aţi apropiat" militează cu categoric împotriva acestei idei: scriitorul nu vorbeşte aici despre o biserică a viitorului, ci despre una din prezent.
Această secţiune din Evrei 12 pune în contrast dispensaţia Vechiului Testament cu Noul Testament, muntele pământesc Sion cu muntele spiritual Sion. Scriitorul arată faptul că atributele excelente ale Noului Legământ sunt net superioare celor ale Legământului Legii, şi el face acest demers pentru a-i face pe evrei să persevereze în mărturia creştinismului lor.
Nu putem înţelege că aceşti evrei creştini se apropiaseră literalmente de Muntele Sion din Ierusalim, fapt care era la fel de adevărat pentru întreaga naţiune iudaic, precum şi pentru cei cărora li se adresa apostolul. Nici nu putem înţelege că ei erau în Ceruri ad-litteram, căci cei cărora le scria nu erau încă în Ceruri. Trebuie să se fi referit la faptul că evreii creştini făcuseră aceste lucruri pe baza caracteristicilor noii dispensaţii. El arată binecuvântările care aparţin în prezent dispensaţiei Evangheliei. Acestea nu sunt viitoare, ci prezente. De aceea spune el: „V-aţi apropiat".
Muntele Sion vorbeşte despre biserica Evangheliei ca fiind o instituţie dumnezeiască. Evreii veniseră la Muntele Sion devenind membrii ai bisericii Noului Testament. „Cetatea Dumnezeului celui viu" este o altă referinţă la biserică. Aici, biserica este comparată cu o cetate (Mat. 5:13-16) şi cu o clădire (Mat. 16:18; I Cor. 3:9; Ef. 2:19-22). „Ierusalimul ceresc" vorbeşte despre biserica întrucât ea este casa viitoare a miresei (Apoc. 21:9-10). „Zecile de mii de îngeri adunaţi pe deplin" (traducere îmbunătăţită) arată modul în care credincioşii botezaţi dintr-o biserică sunt închinători împreună cu îngerii (I Cor. 11:10; Ef. 3:10).
Toate acestea se înfăptuiseră pentru că ei intraseră în biserica întâilor-născuţi. Cei din biserica din epistolă erau înregistraţi în Ceruri, dar încă nu erau acolo. „Dumnezeu, Judecătorul tuturor" arată că Dumnezeu este Judecătorul tuturor, calificat pentru această funcţie, şi îndeosebi al celor din biserică (I Petru 4:17). „Duhurile celor neprihăniţi, făcuţi desăvârşiţi" înseamnă oameni îndreptăţiţi, făcuţi desăvârşiţi în Hristos. Biserica este o părtăşie a asemenea oameni şi, în Hristos, ei sunt la fel de desăvârşiţi pe Pământ pe cât vor fi şi în Ceruri (Col. 2:10). „De Isus, Mijlocitorul legământului celui nou, şi de sângele stropirii" înseamnă faptul că evreii creştini veniseră la Hristos prin credinţă (Rom. 3:25), fiind stropiţi cu preţiosul Său sânge (Evr. 10:22). Membrii bisericii simbolizează această relaţie binecuvântată prin ţinerea Cinei Domnului într-o biserică locală (Mat. 26:27-30).
OBSERVAŢII
Am încheiat, astfel, examinarea fiecăruia dintre cele 115 versete din Noul Testament care tratează biserica. Din toate cele 115 nu am găsit nici măcar unul care să vorbească despre biserica universală şi invizibilă. Prin urmare, conchid că sintagma „biserică invizibilă" este inadecvată, întrucât biserica mare nu este de găsit în nici un loc din Noul Testament. Nu găsim nici o referinţă care să nu fie inclusă conceptului de biserică locală, sau uneia dintre derivatele sale logice, adică ideea locală într-o altă formă. Biblia este cu desăvârşire inocentă faţă de conflictul lăuntric al teoriei unei biserici universale şi invizibile. Ea este pretutindeni consecventă cu sine însăşi. Poziţia Landmark este afirmată în mod copleşitor de Cuvântul lui Dumnezeu.
Impresia produsă de bunul simţ în lecturarea textelor în care apare biserica şi o examinare critică a pasajelor îndoielnice demonstrează faptul că biserica reală a Noului Testament este o societate locală şi niciodată nimic altceva decât o societate locală. Adevărata biserică a lui Hristos este un trup local, care are o constituţie doctrinară clară, întrucât aceasta este indispensabilă „unităţii Duhului" a Cărui întruchipare este ea. Eu cred că acestea sunt învăţăturile Sfintelor Scripturi şi ma voi baza pe ele, chiar dacă cei mai mulţi mă numesc „un fanatic rătăcit".








Capitolul III
Racilele teoriei bisericii universale
În toată creştinătatea, oamenii vorbesc despre binecuvântările credinţei în teoria bisericii invizibile şi universale. Cea mai mare parte a acestor binecuvântări sunt imaginare. Realmente, nu există nici nevoia, nici locul unei asemenea biserici. Credinţa în această teorie a produs o mare neascultare faţă de Hristos şi vătămări de negrăit bisericilor baptiste neotestamentare. Voi prezenta câteva din aceste racile:
1. Această teorie propovăduieşte o biserică imaginară. Şi această afirmaţiei nu este făcută de un Landmarker singuratic. Oponenţii noştri sunt de-acord că aşa stau lucrurile în propriile lor scrieri. Edward T. Hiscox defineşte biserica universală şi invizibilă în care credea ca fiind „un concept închipuit de minte, care nu are o existenţă reală în timp sau loc, şi nu este un fapt istoric, fiind doar o mulţime ideală fără organizare, fără acţiune şi fără personalitate colectivă" (The New Directory Of Baptist Churches, p. 24). Această mărturisire este una de înaltă nobleţe. Ea admite că biserica mare există numai în minţile oamenilor, şi este incapabilă de a se manifesta în timpul prezent.
2. Această învăţătură falsă discreditează biserica locală a Noului Testament. Adepţii bisericii universale aplică bisericii mari termeni de genul „trup", „casă", „zidire" şi „mireasa lui Hristos". Prin asta, ei ratează marile învăţătuir despre trupul local şi vizibil de credincioşi botezaţi. Aceste metafore ale bisericii sunt pervertite şi abuzate până când îşi pierd învăţătura practică. Se accentuează mult „adevărata biserică" (cea universală, invizibilă şi mitică), ca fiind dumnezeiască, în timp ce biserica locală este „biserica omului".
Unii dintre teoreticienii bisericii universale consideră biserica locală ca fiind „un rău necesar". Alţii nu sesizează nevoia de a frecventa sau a fi membru într-o biserică locală: ei vizionează programe TV sau merg la clubul de golf, în timp ce „neînsemnata" biserică locală se întruneşte în ziua Domnului. Îşi trimit zeciuielile şi darurile la vreo asociaţie evanghelistică, board de misiune, fundaţie creştină sau colegiu creştin. Învăţătura bisericii creştine a jefuit multe biserici locale de membrii săi activi. Dacă oamenii ar duce această învăţătură până la concluziile sale logice finale, ar închide uşile tuturor bisericilor locale şi ar pleca, lăsându-i pe predicatorii lui Dumnezeu fără o biserică în care să predice.
La pagina 1299 din Scofield Reference Bible există o notiţă: „Biserica (vizibilă) sumar: pasajele care vorbesc despre Biserica lui Dumnezeu (aici şi I Cor. 10:32) se referă la acel trup vizibil de credincioşi mărturisitori, denumiţi în mod colectiv ‚biserică’, deşi biserica există sub multe nume şi diviziuni bazate pe diferenţe de doctrină sau de cârmuire. Adevărata biserică, Trupul lui Hristos, a existat, în cea mai mare parte a sa, în cadrul acestei biserici istorice." Din această notiţă este clar că domnul Scofield nu consideră biserica locală ca fiind „adevărata biserică". Aceasta ar sugera că fiecare biserică locală este o biserică falsă şi nu adevărata biserică a lui Hristos. Aceasta este o palmă îngrozitoare dată fiecărei biserici locale care e o biserică adevărată, autentică şi genuină.
3. Conceptul de biserică universală şi invizibilă Îl jefuieşte pe Dumnezeu de slava Sa. Biblia ne învaţă că Dumnezeu Îşi primeşte slava în epoca aceasta prin biserică (Ef. 3:21). Dar biserica locală nu are loc, sau are prea puţin, în majoritatea şcolilor moderne, a programelor radio sau a eforturilor misionare. Oamenii îşi însuşesc slava care aparţine lui Dumnezeu în biserica Sa şi prin ea. Ei se fălesc în micile lor turnuri Babel, cârmind nasul cu dispreţ de la biserica pe care a zidit-o de fapt Domnul Isus. Toate aceste organizaţii extra-scripturale, despuiate de autoritatea bisericii şi lipsite de încuviinţarea Cerurilor, nu sunt altceva decât paraziţi pe spatele bisericilor locale. Ele nu contribuie cu nimic la adevăratele biserici, dar jecmănesc mult de la ele. Făcând acest lucru, Îl jefuiesc pe Dumnezeu de slava Sa.
4. Această teorie este responsabilă pentru o mare parte din neascultarea privitoare la orânduiri. De ce atât de mulţi dintre creştinii mărturisitori nu sunt membri într-o biserică? De ce atât de mulţi membri nominali trăiesc fără un botez nou-testamentar? De ce există atât de puţină dorinţă, sau chiar deloc, să se pomenească moartea Domnului (prin Cina Domnului, n.tr.)? Este pentru că mulţimi imense au fost convinse că sunt deja membri ai marii biserici imaginare, şi că aceasta este lucrul cu adevărat important. Aceste suflete nebotezate, neascultătoare, rătăcite, se mândresc în a fi o parte din „adevărata biserică". Pentru mulţi dintre aceşti oameni, orânduirile sunt „neesenţiale", lucru care spintecă grav trupul lui Hristos. Ar fi sub demnitatea lor să se preocupe de asemenea „fleacuri". Ei simt că au botezul Duhului Sfânt şi că aceasta este tot ce contează. Dar orice sistem de învăţătură care-i face pe oameni să respingă botezul administrat aşa cum a fost botezat Hristos nu onorează Capul bisericii.
5. Această teorie este responsabilă pentru o mare parte din inter-confesionalismul şi non-confesionalismul acestei generaţii. Conform gândirii moderne, a fi „nesectar" înseamnă a deveni un înger printre diavoli! Predicatori eretici şi entuziaşti ai unirii şi-au fondat toate mişcările pe premisa că toţi creştinii sunt „în adevărata biserică". Ei spun că „creştinii ar trebui să renunţe la ‚meschinele diferenţe’ dintre ei şi să conlucreze pentru progresul ‚cauzei lui Hristos’. La o parte cu bisericuţa locală care stă în calea ‚unirii bisericii’. Să-i invităm pe toţi la ‚masa Domnului’, indiferent de credinţa sau lipsa lor de credinţă mântuitoare. Să acceptăm scufundarea fiecăruia, indiferent de ceea ce învaţă ei. Doctrina nu este importantă. Nu avem un crez, Îl avem pe Hristos." Acesta este strigătul adepţilor bisericii universale şi invizibile din această generaţie, chiar şi printre rândurile aşa-zis baptiste.
Dintr-o adunare de unire, bisericile baptiste nu au nimic de câştigat, dar au totul de pierdut. Prin asemenea întâlniri, baptiştii declară că bisericile făcute de mâini omeneşti sunt tot biserici ale lui Isus Hristos, deşi multe dintre ele predică exact contrariul a ceea ce predica Hristos! Sub pretextul care caută să mulţumească pe toţi, cum că „nu există diferenţe" bisericilor baptiste li se cere cu afecţiune să renunţe la doctrine suveranităţii lui Dumnezeu, a mântuirii prin har şi a botezului credinciosului. Motivul pentru care trebuie să facem acestea, ni se spune, este faptul că suntem cu toţii membri ai marii biserici, trupul mistic al lui Hristos, format din toţi credincioşii. Pentru baptişti, a se uni cu ereticii înseamnă a spune că eroarea este la fel de bună ca şi adevărul, neascultarea ca şi ascultarea, întinăciunea la fel de bună ca şi neprihănirea. Dar toţi ştiu că nu aşa stau lucrurile. Adevărul este un adevăr sacru pe care noi, baptiştii, nu avem dreptul să-l trădăm pentru nici o cauză şi în nici o circumstanţă.
6. Această teorie promovează Mişcarea Ecumenică, care este destinată să devină „curva cea mare", biserica apostată din cartea Apocalipsei. Cei familiarizaţi cu scrierile liderilor ecumenici ştiu că aceşti liberali pledează pentru o unire vizibilă a tuturor bisericilor pe baza faptului că toţi credincioşii fac parte din biserica universală şi invizibilă. Aceşti susţinători ai super-bisericii ştiu că atât timp cât un creştin crede că biserica locală este biserica aceea sănătoasă doctrinar, el nu va deveni niciodată parte din mişcarea ecumenică.
Liberalii din Convenţia Baptistă de Sud trudesc de ani de zile să se debaraseze de Landmarkism, sau de credinţa în biserica locală şi vizibilă, care exclude biserica universală şi invizibilă. Ei ştiu că Landmarkism-ul trebuie să dispară înainte ca bisericile din Convenţia de Sud să fie dispusă să intre în Coniliul Naţşional şi Mondial al bisericilor.
W. O. Carver (1868-1954) a propovăduit ani de zile faptul că „biserica" folosită în Noul Testament se referă în mod primordial la „ biserica universală şi invizibilă, la credincioşii născuţi din nou, care constituie trupul lui Hristos." Această învăţătură poate fi găsită într-un articol despre bisericile baptiste, scris de Carver pentru o carte editată de R. Newton Flew şi intitulată „Natura Bisericii". Eseul domnului Carver făcea parte dintr-„un grup de eseuri pregătite ca material de discuţii purtate la A Treia Conferinţă Mondială despre Credinţă şi Ordine din Lund, Suedia, care abordează chestiunile specifice în nădejdea unirii bisericii în sânul creştinătăţii" (text în interiorul coperţii din faţă).
Mai doriţi dovezi ale faptului că învăţătura bisericii universale şi invizibile pregăteşte baptiştii de sud pentru intrarea în Mişcarea Ecumenică? E. Glen Hinson, profesor universitar de Istoria bisericii la Southern Baptist Seminary, Louisville, KY, are o carte denumită The Integrity Of The Church (Integritatea bisericii). E plină de doctrine legate de biserica invizibilă şi de ecumenism. Hinson crede că baptiştii ar trebui să se angajeze în „dialog, cooperare şi comuniune" cu alte confesiuni (p. 87). Motivul pentru aceasta este acela că toţi creştinii sunt „într-un singur trup". El mai spune: „creştinii pot învăţa multe de la alte credinţe şi ar trebui, astfel, să primească bine trendul curent spre dialog" (p. 95). La pagina 141 el menţionează „un dialog creştin – marxist care se poartă în Europa."
Domnul Hinson declară la pagina 33 că dacă considerăm că Biblia este infailibilă şi inerantă în toate părţile sale „vom apostazia de la ceea ce ne învaţă ea, lăsând ca bigotismul să creeze o scuză a zelului de a-i face pe toţi să creadă ceea ce credem noi." La paginile 110-111 el justifică ordinarea femeilor în slujbele bisericii şi pledează în faţa bisericilor să grăbească ERA. La pagina 140 el spune: „A afirma evoluţionismul nu înseamnă a-L nega pe Dumnezeu ..." La pagina 145 el spune că sarcina bisericii nu este aceea de „a-i câştiga pe cei pierduţi pentru Hristos", ci de-a face „ca o persoană să fie bine integrată şi funcţională în contextul societăţii în care trăieşte."
Vă rog să luaţi aminte la faptul că acest liberal nu are probleme cu credinţa într-o biserică universală şi invizibilă. Toţi liberalii ţin la ideea marii biserici. Cu toate acestea, nici măcar o persoană care crede în biserica locală nu poate fi găsită printre teologii liberali. Măcar şi faptul acesta ar trebui să deschidă ochii unora. Dacă liberalii şi liderii Mişcării Ecumenice ar fi deposedaţi de biserica lor invizibilă, şi-ar pierde argumentul principal pentru super-biserica pe care caută s-o edifice. Şi aceasta s-ar cuveni să deschidă ochii unora. În plus, aş întreba: poate să fie de la Dumnezeu un sistem de învăţături care se potriveşte perfect teologiei liberale şi alimentează Mişcarea Ecumenică?
7. Această concepţie eronată îi nedumereşte teribil pe creştini. Îi face să creadă că în lume există două feluri de biserici, una locală şi vizibilă, în timp ce cealaltă este invizibilă şi universală. Când ei citesc Biblia şi ajung la cuvântul „biserică", ei fiecare o pauză şi se întreabă: „La ce biserică se referă?" Pentru a da răspuns, ei nu-L vor consulta pe Duhul Sfânt, ci cărţi scrise de adepţii bisericii universale. Dar a învăţa că Hristos are două feluri de biserici vine în contradicţie cu Biblia. Efeseni 4:5 spune: „Este un singur trup", referindu-se la felul său de-a fi. Adepţii bisericii universale şi invizibile cred în două trupuri!
Conform I Corinteni 4:5, o biserică trebuie să se adune pentru a-şi îndeplini lucrările. Pavel spune că trebuie să se „adune laolaltă". Aceasta se poate spune numai despre biserica locală. Biserica universală şi invizibilă nu s-a adunat niciodată, întrucât unii din membrii săi încă nu s-au născut. Cu toate acestea, teoreticienii bisericii invizibile insistă, spunând că o persoană trebuie să creadă că această biserică neadunată vreodată este „adevărata biserică" a lui Isus Hristos. Acest lucru este foarte derutant pentru orice persoană inteligentă care poate vedea din I Corinteni 5:4 că cei care nu se adună laolaltă nu pot fi consideraţi o biserică în sensul Noului Testament.
Biblia ne învaţă că membrii bisericii care trăiesc o viaţă în neorânduială trebuie să fie disciplinaţi (Mat. 18:15-20; I Cor. 5:9-13; II Tes. 3:6; Tit 3:10). Aceasta, pentru a preveni ca biserica să fie întinată de păcatul lor. Aceasta este porunca lui Dumnezeu pentru biserica locală. Dar dacă ideea bisericii mari e adevărată, atunci Dumnezeu permite în „biserica adevărată" oameni pe care ne porunceşte să-i excludem din biserica locală! Asta ar face ca Dumnezeu să pară inconsecvent şi nechibzuit, lucru despre care ştim că nu se poate să fie aşa. Însă, dacă Domnul are un singur fel de biserică, biserica locală, atunci nu e nici problemă.
8. Această teorie este cu desăvârşire nepractică în predicarea Evangheliei într-o lume pierdută. Dacă există ceva de genul unei biserici universale şi invizibile, atunci membrii săi sunt cunoscuţi numai de către Dumnezeu. Ea nu s-a întrunit sau adunat în toată istoria lumii. Deci, nici nu furnizează credincioşilor loc pentru a se angaja în închinare publică (Evr. 10:25). Nu are un legământ al bisericii, întrucât un asemenea legământ poate exista numai între membrii unei biserici locale. Nu are orânduiri, nici slujitori, întrucât acestea nu sunt biserici reale. Nu are lăcaşe bisericeşti, nici cărţi de cântări, nici strane, nici amvon, nici cutii pentru ofrande. Nu are şi nu exercită autoritate pământească. Nu are nici o misiune în lume sau vreun mesaj pentru o lume pierdută. Nu a fost niciodată persecutată de lume, căci lumea nu a văzut-o. Nu poate nici primi, nici exclude membri. Nu a trimis niciodată misionari şi nici nu o va face nu are şcoală duminicală, nici cluburi biblice de vacanţă, nici conservatoare, nici întruniri evanghelistice. Părtăşia sa e imaginară. E doar o scornire a minţii, un lucru fantomatic şi nu o biserică adevărată nou-testamentară.
De la organizarea bisericii din Ierusalim de către Isus Hristos, accentul în creştinism a fost asupra „bisericilor lui Dumnezeu" (I Cor. 11:16). Acesta este singurul mod în care poate fi exprimată viaţa congregaţională a credinţei creştine.
Chiar şi cei mai înflăcăraţi avocaţi ai bisericii invizibile sunt forţaţi de realităţile dure să organizeze mulţimi de adunări pentru a împlini nevoia programelor lor religioase. Din punctul de vedere practic, nici unul dintre ei nu vra să predice într-o biserică invizibilă unor membri invizibili care şed în strane invizibile. Nici un predicator al bisericii invizibile nu vrea să păstorească o biserică invizibilă, nici să primească un salariu invizibil. Nu e ciudat că ei câştigă atât de bine de la o biserică presupus invizibilă?
9. Această teorie îi duce la ruină pe predicatorii tineri. Adesea, câte un predicator Landmark-ist tânăr începe să citească scrierile puritanilor, care erau adepţi ai bisericii universale. Va fi atât de captivat de ele încât va îmbrăţişa eclesiologia lor, neştiind vreodată că puritanii au fost aspri persecutori ai strămoşilor săi baptişti. Alteori, tineri predicatori Landmark-işti îl aud pe câte un predicator baptist reformat sclipitor că ţine o predică măreaţă despre îndreptăţire. Sunt atât de seduşi de mesaj încât sar în căruţa baptistă reformată (eu prefer să-i spun „deformată"). Eu cunosc personal unii care au făcut aceasta şi aproape au devenit prezbiterieni.
În viaţă, am văzut teoria aceasta ruinând lucrarea de slujire a tinerilor predicatori din rândurile noastre. Unii slujitori foarte promiţători aveau slujiri fructuoase în adunări de trezire spirituală şi în conferinţe biblice. Alţii erau pastori de succes. Apoi au sărit în căruţa bisericii universale şi invizibile. Unii au pierdut biserici, altora le-a încetat lucrarea de trezire şi au încetat să mai fie angrenaţi în programele de conferinţe biblice. Cel puţin doi au sfârşit prin a lucra în magazine pentru a-şi susţine familiile. Mă mâhneşte să văd cum tinerii noştri împlinesc profeţia Scripturii din II Tim. 4:3-4:
Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă; ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute, şi îşi vor da învăţători după poftele lor. Îşi vor întoarce urechea de la adevăr şi se vor îndrepta spre istorisiri închipuite.
În ceea ce mă priveşte, eu tânjesc să-i văd recâştigaţi din erorile lor. Biserica universală şi invizibilă a luat mult de la ei şi nu le-a dat nimic în schimb.