Mărturisirea de credinţă
a Adunării Baptiştilor din Bocşa


B
aptiştii nu sunt nişte oameni dedicaţi unui crez, adică bisericile baptiste sănătoase nu au alt Cap decât Cristos, şi nici o altă carte decât Biblia, de aceea, ei nu pot fi legaţi de nici un crez sau afirmare autoritară de credinţe proclamate de vreun om sau grup de oameni. Întreaga Biblie este mărturisirea noastră de credinţă, dar, pentru ca cele mai importante învăţături ale noastre să fie cunoscute, din când în când, baptiştii şi-au expus punctele de vedere în diferite mărturisiri de credinţă, deseori pentru a se apăra când au fost acuzaţi de erezie sau de susţinerea unor învăţături periculoase.
Scopul nostru, al Adunării Baptiştilor din Bocşa este de a urma Biblia atât în doctrină, cât şi în practică. Dacă cineva observă că am pornit pe căi greşite faţă de Cuvântul lui Dumnezeu, noi îl rugăm sincer să ne arate greşeala noastră prin Cuvânt. Noi promitem să ne îndreptăm credinţa şi practica după cum ne dă Dumnezeu har.

S
FINTELE SCRIPTURI
Noi credem că toate cele 66 de cărţi ale Sfintei Biblii au fost scrise de oameni călăuziţi şi mânaţi de Duhul Sfânt într-un asemenea mod încât aceste cărţi formează un singur volum unic şi că această Biblie este cu adevărat Cuvântul şi Cuvintele lui Dumnezeu. Este „suflată de Dumnezeu" (Gr. Theopneustos). Noi credem că Biblia este o comoară perfectă de instrucţiuni cereşti, care are ca autor pe Dumnezeu, şi prin care se face clară calea spre mântuire. Noi credem că este adevărul, neamestecat cu vreo eroare, şi că revelează principiile după care Dumnezeu va judeca omenirea. Noi credem că Biblia este şi va rămâne până la sfârşitul lumii singura bază adevărată şi potrivită a uniunii şi cooperării creştine şi standardul suprem cu care trebuie încercate toate conduitele umane, crezurile şi opiniile. De aceea, noi credem că trebuie să ne supunem întregului Cuvânt al lui Dumnezeu şi să nu îndrăznim să folosim doar părţi din el pentru a promova propriile noastre idei, doctrine şi practici sau pentru a ne scuza de la a urma acele învăţături poruncite nouă în Biblie. Şi nici nu ne putem supune vreunui învăţător sau unor învăţători care pretind că vorbesc pentru Dumnezeu, şi care ei înşişi se îndepărtează de la învăţăturile Cuvântului lui Dumnezeu folosind doar acele părţi ale Bibliei cu care sunt de acord, şi nici nu putem urma pe aceia care se înalţă ca fiind unicele călăuze şi învăţători autoritari ca şi cum ar poseda o mai mare ungere decât cea dată fiecărui copil al lui Dumnezeu.

(2 Tim. 3:16, 17; 2 Pet. 1:21; 2 Sam. 23:2; Fapte 1:16; 3:21; Ioan 10:35; Luc. 16:29-31; Ps. 119:111; Rom. 2:1-2; 2 Tim. 3:15; 1 Pet. 1:10-12; Fapte 11:14; Rom 1:16; Marcu 16:16; Ioan 5:38, 39; Prov. 30:5, 6; Ioan 17:17; Apoc. 22:18, 19; Rom. 3:4; 2:12; Ioan 12:47, 48; 1 Cor. 4:3, 4; Luca 10:10-16; 12:47, 48; Fil. 3:16; Ef. 4:3-6; Fil. 2:1, 2; Fapte 17:11; 1 Ioan 4:6; Iuda 3; Ef. 6:16; Ps. 119:59, 60; Fil. 1:9-11; 1 Ioan 2:20; 1 Ioan 2: 27).

A
DEVĂRATUL DUMNEZEU
Noi credem că există unul şi numai unul Dumnezeu viu şi adevărat, un Duh infinit şi inteligent, al cărui nume este IEHOVA, Creatorul şi Conducătorul suprem şi suveran al cerului şi al pământului, indescriptibil de glorios în toate atributele Sale, mai ales în principalul Său atribut care este sfinţenia absolută şi perfectă. El merită toată onoarea, încrederea şi dragostea posibilă. El ne-a revelat că deşi există un singur Dumnezeu, în acelaşi timp există trei Persoane – Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, şi că acestea trei sunt co-eterne şi co-egale în fiecare perfecţiune a Divinităţii, şi deşi ei execută funcţii distincte în marea lucrare de răscumpărare, ei sunt într-o armonie completă în voinţa şi acţiunile lor.

(Ioan 4:24; Ps. 147:5; 83:18; Evr. 3:4; Rom. 1:20; Ier. 10:10; Ex. 15:11; Isa. 6:3; 1 Pet. 1:15, 16; Apoc. 4:6-8; Marcu 12:30; Apoc. 4:11; Mat. 10:37; Ier. 2:12, 13; Mat. 28:19; Ioan 15:26; 1 Cor. 12:4-6; 1 Ioan 2:12, 13; Mat. 10:30; 17:5; 1 Cor. 2:10, 11; Fil. 2:5, 6; Ef. 2:18; 2 Cor. 13:14; Apoc. 1:4, 5 – compară cu Apoc. 2:7).


C
ĂDEREA OMULUI
Noi credem că omul a fost creat într-o sfinţenie neîncercată sub legea Creatorului său. Noi credem că el, printr-un păcat voluntar a căzut din acea stare fericită şi sfântă, şi în consecinţă, întreaga omenire este păcătoasă – nu prin constrângere – ci prin alegere, omul fiind prin natură complet lipsit de acea sfinţenie cerută de legea lui Dumnezeu şi este categoric înclinat spre rău. Această depravare este totală, prin aceea că fiecare parte a omului a fost afectată de rău astfel încât omul nu vrea şi (datorită depravării sale) nu poate să vină la Cristos în mod mântuitor, fiindcă el este mort spiritual. Datorită căderii sale, naturii păcătoase şi acţiunilor sale consecvente, toată omenirea se află sub dreapta condamnare la pedeapsa eternă, fără apărare sau scuză.

(Gen 1:27, 31; Ecl. 7:29; Gen. 3:6-24; Rom. 5:12, 19; Ioan 3:6; Ps. 51:5; Rom. 5:15-19; Rom. 8:7; Isa. 53:6; Gen. 6:12; Rom. 1:18, 32; 3:9-18; Ef. 2:1-3; Rom. 2:1-16; Mat. 20:15; Ezec. 18:19, 20; Rom. 1:20; 3:19; Gal. 3:22; Ioan 6:44, 65; Ef. 2:1; Col. 2:13).

C
ALEA MÂNTUIRII
Noi credem că mântuirea păcătoşilor este în întregime prin har, prin lucrarea mijlocitoare a Fiului lui Dumnezeu pentru poporul Său. Cristos a devenit voluntar garantul pentru tot poporul Său prin hotărârea divină a Tatălui şi a luat de bună voie asupra Lui natura noastră umană, dar fără păcat. El a împlinit legea divină prin ascultarea sa personală iar prin moartea Sa a făcut o ispăşire actuală, substitutivă, completă pentru păcatele acelor persoane pentru care a murit astfel încât ei să fie real şi cu adevărat ispăşiţi prin sângele Său. Cristos, înviind apoi din morţi, este acum întronat în cer ca Mare Preot milos şi avocat al poporului Său, şi este în toate felurile calificat pentru a fi un Mântuitor potrivit, tandru, înţelegător şi atotsuficient.

(Ef. 2:5; Mat. 18:11; 1:21; 1 Ioan 4:10; 1 Cor. 3:5-7; Evr. 7:22; Fapte 15:11; Ioan 3:16; 1:1-14, 12:24; Fil. 2:6,7; Evr. 2.9, 14; 2 Cor. 5:21; Fil. 2:8; Gal. 4:4, 5; Rom. 3:21; Isa. 53:4, 5; Mat. 20:28; Rom. 4:25; 3:21-26; 1 Ioan 1:3, 8; Evr. 8:1; Col. 3:1-4; Evr. 7:25; Evr. 2:18; 7:26; Ps. 89:19; Ps. 45).

J
USTIFICAREA
Noi credem că marea binecuvântare a Evangheliei pe care Cristos o asigură tuturor celor ce cred în El este justificarea. Justificarea este un termen legal şi înseamnă a declara o persoană a fi neprihănită şi include iertarea păcatelor trecute şi pe baza lucrării desăvârşite a lui Cristos include refuzul lui Dumnezeu de a imputa păcatele acelora care sunt astfel justificaţi. Justificarea este acordată nu datorită unei neprihăniri sau unor fapte pe care le-am avut sau le avem, ci numai prin darul credinţei în sângele Răscumpărătorului şi prin această credinţă neprihănirea Sa perfectă este atribuită fără plată de Dumnezeu celor justificaţi. Această justificare ne aduce în starea celei mai binecuvântate păci cu Dumnezeu, având trecere înaintea Lui, şi asigură orice altă binecuvântare necesară în timp şi eternitate.

(Ef. 3:8; Fapte 13:39; Isa. 3:11, 12; Rom. 8:1; 5:9; 4:8; Zah. 13:1; Mat. 9:6; Fapte 10:43; Rom. 5:17, 21; Tit 3:5, 6; 1 Petru 3:7; 1 Ioan 2:15; Rom. 4:4, 5; 6:23; Fil. 3:7-9; Rom. 5:19; 3:24-28; 4:23-25; 1 Ioan 2:12; Rom. 5:1, 2, 3, 11; Fapte 13:22-29; Mat. 6:33).

C
ARACTERUL GRATUIT AL MÂNTUIRII
Noi credem că binecuvântările mântuirii sunt gratuite şi făcute cunoscute de Evanghelie şi că este datoria imediată şi privilegiul tuturor să vină la Cristos în pocăinţă şi credinţă. Noi credem că nimic nu stă în calea mântuirii celui mai mare păcătos de pe pământ cu excepţia propriei sale depravări înnăscute, morţii spirituale şi respingerii sale intenţionate a Evangheliei, iar această respingere intenţionată aduce asupra lui o condamnare mărită.

(Isa. 55:1; Apoc. 22:17; Luca 14:17; 2 Tim. 1:10; Rom. 16:25, 26; Marcu 1:15; Luca 13:3; Rom. 1:15-17; Fapte 17:30; Ioan 5:40; Mat. 23:37; Rom. 9:32; Prov. 1:24; Fapte 13:46; Ioan 3:19; Mat. 11:20; Luca 19:27; 2 Tes. 1:8).

R
EGENERAREA
Noi credem că pentru a fi mântuiţi, păcătoşii trebuie să fie întâi regeneraţi sau născuţi din nou, şi că, în această infuzie de viaţă spirituală divină, păcătosul ce mai înainte era mort spiritual este cauzat să aibe o înclinaţie sfântă în mintea sa astfel încât mai apoi să iubească sfinţenia, pe Dumnezeu, Cuvântul Său, şi pe ceilalţi credincioşi ca el. Regenerarea este efectuată într-o manieră mai presus de înţelegerea noastră conform cu voinţa Duhului Sfânt, şi prin El în legătură cu adevărul divin astfel încât să producă în cei regeneraţi o ascultare voluntară de Evanghelie. Dovada regenerării apare în vieţile persoanelor regenerate în roadele sfinte ale pocăinţei, credinţei şi înnoirii vieţii.

(Ioan 3:3, 6, 7; 2 Cor. 5:17; Ezec. 36:26; Rom. 2:28, 29; 5:5; 1 Ioan 4:7, 8; Ioan 3:8; 1:13; Iacov 1:16-18; 1 Cor. 1:27-30; Fil. 2:13; 1 Pet. 1:22-25; 1 Ioan 5:1; Ef. 4:20-24; Col. 3:9-11; Ef. 5:9; Rom. 8:9; Gal. 5:16-23; Ef. 3:14-21; Mat. 3:8-10; 7:20; 1 Ioan 5:4, 18).

P
OCĂINŢA ŞI CREDINŢA
Noi credem că pocăinţa şi credinţa sunt datoriile sacre şi în acelaşi timp darurile inseparabile ale lui Dumnezeu, împodobind sufletele noastre cu Duhul lui Dumnezeu, pe baza regenerării, adică naşterea din nou. Noi credem că ordinea biblică este întâi pocăinţa şi apoi credinţa şi că în naşterea din nou păcătosul este adânc convins de vina, pericolul şi neajutoarea sa, şi de calea mântuirii prin lucrarea desăvârşită a lui Cristos astfel încât se întoarce la Dumnezeu cu remuşcare neprefăcută, cu mărturisire, rugăciune şi cerere pentru milă, în acelaşi timp, primind din toată inima pe Domnul Isus Cristos ca singurul său Profet, Preot, şi Împărat. A avea credinţă înseamnă a-ţi pune nădejdea numai în Cristos ca singur şi atotsuficient Domn şi Mântuitor.

(Marcu 1:15; Fapte 11:18; Ef. 2:8; 1 Ioan 5:1; Ioan 16:8; Fapte 2:37, 38; 16:30, 31; Luca 15:18-21; 18:13; Iacov 4:7-10; 2 Cor. 7:11; Rom. 10:12, 13; Ps. 51; Evr. 5:14; Rom. 10:9-11; Fapte 3:22, 23; Evr. 1:8; 7:25; 2 Tim. 1:12).


A
LEGEREA
Noi credem că în scopul veşnic al lui Dumnezeu El a ales o mulţime de indivizi pentru mântuire, astfel că, în timp, El plin de îndurare regenerează, sfinţeşte şi mântuieşte pe fiecare din aceşti păcătoşi. Aceste acţiuni sunt perfect consecvente cu agentul liber al omului şi includ toate mijloacele folosite pentru a împlini scopul veşnic al lui Dumnezeu. Alegerea şi binecuvântările ei ulterioare sunt cea mai glorioasă arătare a bunătăţii suverane a lui Dumnezeu, fiind infinit de gratuită, înţeleaptă, sfântă şi neschimbată. O asemenea alegere pe care Biblia o învaţă exclude complet lauda de sine şi promovează umilinţa, dragostea, rugăciunea, lauda, încrederea în Dumnezeu şi o imitare activă a milei sale gratuite. Încurajează folosinţa mijloacelor scripturale la cel mai înalt grad în evanghelizare. Poate fi constatată prin efectele sale în toţi aceia care cred cu adevărat Evanghelia. Alegerea este temelia adevăratei siguranţe creştine şi a constata alegerea noastră necesită şi merită cea mai mare sârguinţă.

(2 Tim. 1:8, 9; Ef. 1:3-14; 1 Pet. 1:1, 2; Rom. 11:5, 6; Ioan 15:16; 1 Ioan 4:19; 2 Tes. 2:13, 14; Fapte 13:48; Ioan 10:16; Mat. 20:16; Fapte 15:14; Ex. 33:18, 19; Ef. 1:11; Rom. 9:23, 24; Ier. 31:3; Rom. 1:28, 29; Iacov 1:17, 18; Rom. 8:32-36; 1 Cor. 1:26-31; 3:5-7; 4:7; Rom. 3:27; 8:28-31; 4:16; Col. 3:12; 1 Pet. 2:9; 5:10; 2 Pet. 1:10; Fapte 1:24; 1 Tes. 2:12, 13; Ioan 6:37-40; Ioan 15:16; Ef. 1:16; 2 Tim. 2:10; 1 Tes. 1:4-10; Isa. 42:16; Fil 3:12; Evr. 6:11).

S
FINŢIREA
Noi credem că sfinţirea credinciosului este procesul prin care, conform voii lui Dumnezeu, suntem făcuţi părtaşi sfinţeniei Sale. Noi credem că este o lucrare progresivă sau continuă care este începută în momentul regenerării, deşi într-un anume sens, credinciosul a fost pus deoparte (sfinţit) din pântecele mamei sale. Această sfinţire progresivă este continuată în inimile persoanelor regenerate (credincioşilor) prin puterea şi prezenţa Duhului Sfânt, care este Pecetluitorul şi Mângâietorul, prin mijloacele hotărâte – mai ales prin Cuvântul lui Dumnezeu, cercetare, lepădare de sine, veghere şi rugăciune.

(1 Tes. 4:3; 5:23; 2 Cor. 3:18; 7:1; Gal. 1:15; 1 Cor. 1:2; 6:11; Evr. 10:10; Iuda v. 1; Ef. 1:4, 13, 14; 4:11, 12; 6:18; Prov. 4:18; Evr. 6:1; 1 Pet. 2:2; 2 Pet. 1:5-8; 3:18; Fil 1:9-11; 2:12, 13; 3:12-16; 3:6; Rom. 8:5; 2 Cor. 13:5; Luca 11:35; 9:23; Mat. 26:41).


P
ERSEVERENŢA ŞI PĂSTRAREA
Noi credem că doar aceia care sunt credincioşi adevăraţi îndură până la sfârşit şi că ataşarea lor perseverentă de Cristos este marele semn care îi distinge de aşa-zişii credincioşi, falşi şi superficiali. Dumnezeu, într-o providenţă specială veghează asupra bunăstării lor astfel încât ei sunt păstraţi prin puterea lui Dumnezeu, prin credinţă, până la mântuirea finală. Copilul regenerat al lui Dumnezeu perseverează fiindcă este păstrat, astfel încât totul este prin har.

(Ioan 6:66-69; 8:31; 13:8; 1 Ioan 2:19, 27-28; 3:9; 4:4; 5:18; Mat. 6:30-33; 13:20, 21; Iov 17:9; Ier. 32:40; Ps. 91:11, 12; Evr. 1:14; 13:5; 2 Împ. 6:6; Ioan 10:28, 29; 6:37).

A
RMONIA LEGII ŞI A EVANGHELIEI
Noi credem că legea morală a lui Dumnezeu (nu legea ceremonială) este regula veşnică şi neschimbabilă a conducerii Sale, şi că El este sfânt, drept şi bun. Incapacitatea pe care Scripturile o atribuie omului căzut de a împlini preceptele ei, este în întregime datorată depravării sale şi iubirii păcatului. Scopul Evangheliei este de a restaura poporul lui Dumnezeu la o ascultare sinceră de legea Sa morală şi sfântă. Pentru a împlini acest plan, Dumnezeu foloseşte mijloacele harului şi mai ales cele ce au legătură cu bisericile lui Cristos.

(Rom. 3:19, 20, 31; 4:15; 7:7, 12, 14, 22; 8:2, 4, 7, 8; Mat. 5:17; Luca 16:17; Gal. 3:21; Ps. 119; Iosua 24:19; Ier. 13:23; Ioan 6:44; Rom. 10:4; 1 Tim. 1:5; Evr. 8:10; Iuda vs. 20, 21; Evr. 12:14; Mat. 16:17, 18; 1 Cor. 12:28).

S
FÂRŞITUL SISTEMULUI LEGAL ŞI ÎNCEPUTUL EVANGHELIEI
Noi credem că sistemul ceremonial evreiesc vechi testamental s-a sfârşit cu lucrarea lui Ioan Botezătorul şi că Evanghelia Împărăţiei (care include mântuirea numai prin har) a început să fie predicată de el şi a fost predicată continuu începând de atunci de oameni ai lui Dumnezeu credincioşi, autorizaţi să facă aceasta de biserici nou testamentale sănătoase, astfel încât se poate spune despre aceste biserici că făceau lucrarea împărăţiei.

(Luca 16:16; Mat. 3:1, 2; Mat. 4:12, 17; Marcu 1:14; Luca 7:24-28; Mat. 4:23; 9:35; Fapte 1:3; 8:12; 10:34-37; 19:8; 28:23; 28:30, 31; Fapte 13:1-4).

O
BISERICĂ EVANGHELICĂ
Noi credem că o biserică adevărată a lui Isus Cristos este o congregaţie autonomă de credincioşi botezaţi uniţi în credinţă (doctrină) şi părtăşie a Cuvântului lui Dumnezeu, ţinând rânduielile lui Cristos, care este singurul lor Cap şi Legiuitor, astfel încât ei sunt conduşi după legile Lui. O asemenea biserică a fost înfiinţată de Însuşi Domnul Isus Cristos în timpul lucrării Sale pământeşti, conform propriilor Sale cuvinte, şi unei asemnea biserici El a promis o existenţă perpetuă, şi totodată prezenţa Sa perpetuă prin acele biserici care aveau să ia naştere în succesiunea ei. O asemenea biserică a lui Cristos exercită darurile, drepturile şi privilegiile investite în ea prin Cuvântul Său, mai ales autoritatea de a duce la îndeplinire marea trimitere, în toate cele trei părţi ale ei (evanghelizare, botezare şi organizarea de biserici pentru a stărui în învăţarea şi păzirea poruncilor lui Cristos). Singurii slujitori scripturali ai ei sunt păstorii şi diaconii şi aceştia trebuie aleşi democratic de întreaga biserică, şi ale căror cerinţe, pretenţii şi îndatoriri sunt definite în Epistolele către Timotei şi Tit. Noi respingem total idea de biserică universală invizibilă, ea fiind doar o necesitate protestantă, un concept nebiblic, o imposibilitate practică, o înşelătorie dăunătoare şi o contradicţie a definiţiei greceşti a cuvântului ecclesia. Noi credem că Scripturile spun clar că este o diferenţă între familia lui Dumnezeu, biserica lui Dumnezeu şi Împărăţia lui Dumnezeu, iar acestea nu trebuie confundate.

(1 Cor. 1:1-13; 5:12, 13; 12:14; 14:12, 23; 11:23; Mat. 18:15-20; 28:20; Fapte 2:41, 42, 47; 8:1; 11:22; 26; 1 Tim. 3:5; Fapte 15:22; 2 Cor. 2:7; Mat. 16:18; 28:20; 2 Tes. 3:6; Rom. 16:17-20; Ioan 14:15, 21; 15:12; Gal. 6:2; 1 Ioan 4:21; 2 Ioan v. 6; Ef. 4:7; Fil 1:1, 27; 1 Tim. 3; Tit 1).

B
OTEZUL ŞI CINA DOMNULUI
Noi credem că botezul valid a început cu Ioan Botezătorul şi a fost continuat de Cristos, de apostolii Săi şi de bisericile Sale încă de când a fost instituit, şi aceasta este imersia în apă a credinciosului în Numele Tatălui, Fiului şi Duhului Sfânt printr-un bărbat autorizat să îl administreze de o biserică nou testamentală, nu pentru a aduce mântuirea, ci pentru a arăta, în cea mai solemnă şi frumoasă emblemă, credinţa noastră în Mântuitorul crucificat, îngropat şi înviat, împreună cu efectul ei, moartea noastră faţă de păcat şi învierea pentru a umbla într-o viaţă nouă. Noi credem că botezul scriptural necesită un candidat scriptural (un credincios pocăit), un motiv scriptural (care să ilustreze mântuirea), un mod scriptural (imersia în apă) şi un administrator scriptural (unul autorizat de o biserică nou testamentală) şi este o condiţie pentru o relaţie cu biserica şi pentru Cina Domnului în care membrii unei biserici întrunite, după o cercetare solemnă, prin utilizarea sacră a azimei şi vinului, predică împreună moartea Domnului, până va veni El.

(Ioan 1:6, 25; Fapte 2:38, 41, 42; 8:12, 36-39; 10:32-34; 18:8; 22:16; Mat. 3:1,2, 5, 6; 28:19, 20; Ioan 3:22,23; Marcu 16:16; Rom. 6:4; Col. 2:12; 1 Pet. 3:20, 21; 1 Cor. 5:8; 10:14-16; 1 Cor. 11:17-32; Mat. 26:26-29; Marcu 14:22-25; Luca 22:14-20; Ioan 6:26-71; 1 Cor. 11:26).

L
UCRAREA DE MISIUNE
Noi credem căci Cristos a poruncit felului Său de biserică nou testamentală să facă lucrarea de evanghelizare, botezând şi înfiinţând alte biserici unde convertiţii sunt învăţaţi să asculte toate lucrurile pe care El le-a învăţat. Doar acestea au autoritate de la Cristos şi de aceea noi respingem organizaţiile omeneşti para-bisericeşti care nu sunt total supuse unei biserici nou testamentale.

(Mat. 28:16-20).

C
ONDUCEREA CIVILĂ
Noi credem că guvernele civile sunt rânduite de Dumnezeu şi ar trebui să existe pentru interesele şi bunul mers al societăţii umane şi că trebuie să ne rugăm pentru guverne şi pentru cei din slujba lor, că trebuie onoraţi cu conştiinciozitate şi ascultaţi, exceptând doar cazurile în care se opun voii revelate a Domnului nostru Isus Cristos, care este singurul Domn al conştiinţei şi Domnul împăraţilor pământului.

(Rom. 13:1-7; 14:9-13; Deut 16:18; 2 Sam. 23:3; Ier. 30:21; Rom. 14:4; Mat. 10:28; 22:21; Fapte 4:18-20; 5:29; Apoc. 19:16; Tit 3:1; 1 Pet. 2:13, 14; 1 Tim. 2:1-8; Dan. 3:15-18; 6:7-10; Ps. 2; Ps. 72:11).


S
EPARAREA PERSONALĂ ŞI ECLESIASTICĂ
Noi credem că fiecare copil al lui Dumnezeu trebuie să fie separat de lume în legăturile sale personale, în vorbire, îmbrăcăminte şi comportament, la fel ca şi Cristos. Tot aşa, fiecare biserică adevărată a lui Cristos ar trebui să existe fără compromisul cu lumea, cu organizaţiile omeneşti dictatoriale şi cu controlul guvernului. Noi credem că o biserică adevărată a lui Cristos trebuie să fie ca o mireasă fecioară curată, păstrându-se pentru Mirele ei ceresc, în aşa fel încât să nu aibe vreun compromis doctrinar, vreo afiliere şi cooperare nescripturală, atât cu curva cea mare cât şi cu fiicele ei curve. Bisericile lui Cristos trebuie să rămână separate de afilierea amvonului (adică a nu invita la amvon alţi predicatori ce nu sunt de aceeaşi credinţă şi practică), de întruniri interdenominaţionale şi ecumenice cu protestanţii, penticostalii, carismaticii, baptiştii liberali, etc., care într-un fel sau altul recunosc bisericile false ca fiind egale cu bisericile lui Cristos şi promovează viitoarea unică biserică mondială prin înşelătoarea mişcare ecumenică.

(2 Cor. 6:17; Evr. 7:26; Rom. 12:2; 1 Cor. 11:2-4; Ef. 1:4; 6:12; Col. 2:8; Tit 2:12; Iacov 1:27; 4:4; 1 Ioan 2:15, 16; 4:1; 5:19; Apoc. 17:1-6; Mat. 22:21; Fapte 15:20; 2 Tim. 4:2, 3; Tit 1:9; 2:1; Rom. 16:17; 2 Ioan 1:9, 10; Apoc. 18:4).

E
VENIMENTELE SFÂRŞITULUI
Noi credem că sfârşitul veacului se apropie; şi că în zilele din urmă Cristos se va arăta pe ceruri; că la venirea Sa, sfinţii morţi vor fi înviaţi din mormintele lor iar credincioşii în viaţă vor fi luaţi împreună cu ei pentru a-l întâlni pe Domnul în văzduh; că aceştia vor fi judecaţi pentru a primi răsplata după faptele lor; căci Cristos se va coborî apoi personal şi în trup pe pământ împreună cu poporul Său; căci Cristos va împărăţi în pace peste pământ timp de o mie de ani; că la sfârşitul celor o mie de ani morţii cei răi vor fi înviaţi şi condamnaţi pentru totdeauna la „iazul de foc;" că cei mântuiţi vor intra în bucuria veşnică cu Domnul; şi că aceste judecăţi/ învieri vor fixa pentru totdeauna starea finală a oamenilor în cer sau iad, pe principiile neprihănirii.