Copiii mici nu pot fi botezaţi pentru a fi membrii într-o biserică nou testamentală fiindcă nu sunt credincioşi iar credinţa este o cerinţă pentru botez (Fapte 8:37). Deci, o biserică ce are copii membrii nu este tipul nou testamental de biserică. Nici o biserică de stat nu poate fi tipul nou testamental de biserică, fiindcă în astfel de „biserici” toţi cetăţenii sunt automat membrii. Doar aceia regeneraţi de Duhul Sfânt sunt acceptaţi ca şi candidaţi pentru botez. Doar aceia care dau dovadă de pocăinţă şi credinţă adevărată sunt eligibili pentru a fi membrii într-una din bisericile lui Hristos. Pentru aceasta avem mărturia întregului Nou Testament începând cu Ioan Botezătorul (Mat. 3:8).
A fi copilul unor părinţi credincioşi nu califică o persoană pentru botez şi pentru a fi membră în biserică. A creşte într-o casă creştină sau într-o biserică nu califică o persoană pentru botez şi pentru a fi membră în biserică. Participarea la orele de caticheză nu califică o persoană pentru botez şi pentru a fi membră în biserică. A da vreun fel de răspuns fizic la un apel făcut la încheierea unui serviciu religios nu califică o persoană pentru botez sau pentru a fi membră în biserică. A experimenta un fel de experienţă religioasă extatică sau neobişnuită nu califică o persoană pentru botez sau pentru a fi membră în biserică. Convertirea (adevărata pocăinţă, credinţa, botezul, o viaţă schimbată) – acestea sunt dovezile exterioare ale naşterii din nou. Fără această naştere din nou – lucrarea regeneratoare a Duhului Sfânt – nici o persoană nu este calificată pentru a fi membră în biserică.
Doar cuvintele de mărturisire de la un candidat ce doreşte a fi membru nu sunt suficiente. În Noul Testament se cereau dovezi înainte ca un candidat incert să fie primit ca membru (Fapte 9:26). Dovada biblică a regenerării trebuie să fie văzută în viaţa persoanei respective. O biserică ce primeşte fără să-i pese oameni nemântuiţi pentru a fi membrii a încetat să fie o biserică adevărată în care oile spirituale sunt hrănite din Cuvântul lui Dumnezeu. A devenit o sinagogă a Satanei (Apoc. 2:9; 3:9). Se va putea observa că o asemenea „sinagogă” curând va avea ca slujbă principală distrarea caprelor spirituale. Se va vorbi mult despre Cuvântul lui Dumnezeu, despre închinarea la Dumnezeu, evanghelizare, etc. dar este doar o diversiune. Este calea firii de a substitui activitatea religioasă carnală în locul spiritualităţii adevărate care omoară firea. Aceste sinagogi ale lui Satan îşi vor umple timpul şi se vor ocupa de muzică, recitaluri, teatru, sporturi, petreceri, ospeţe, celebrarea sărbătorilor, eforturi politice, organizaţii denominaţionale şi alte activităţi ce fac plăcere celor fireşti. Aceste lucruri le fac pentru ca aceste capre spirituale să fie fericite şi să participe (cel puţin parţial) la „biserică.”
Orice biserică ce acceptă ca membrii pe aceşti oameni ce nu aduc dovada adevărată a unei schimbări interioare a inimii nu poate fi o biserică nou testamentală (Mat. 3:7-9). O biserică nou testamentală este compusă din credincioşi adevăraţi a căror viaţă aduce dovada unei reale regenerări spirituale – o naştere din nou a omului interior. Orice altceva este un tip diferit de biserică.