Stam in fata unui verset crucial in intelegerea si imbratisarea realitatii minunate a Evangheliei, verset ce ne ofera ocazia sa ne bucuram inca o data de ce-a facut Hristos in vietile noastre.
1 Ioan 2:2 “ El este jertfa de ispasire pentru pacatele noastre ; si nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale intregii lumi.”
Biblia este foarte categorica in a afirma ca Dumnezeu este sfant iar noi nu. Fiecare persoana care a trait vreodata pe fata pamantului a calcat legea sfanta a lui Dumnezeu, razvratindu-se impotriva Lui si atragand astfel mania Lui. Fiecare a fost deci condamnat la pedeapsa eterna. Asta este pe scurt vestea rea.
Vestea buna este ca in timp ce Dumnezeu este sfant si drept, este si plin de har si de indurare. Astfel El ofera iertarea completa pentru toate calcarile de lege si o cale de scapare de pedeapsa eterna. Cui ofera El toate astea? Celor ce au credinta mantuitoare in Fiul Sau Iisus Hristos. Pentru oricine primeste pe Iisus ca Domn si mantuitor, pocaindu-se de pacat, exista iertare si eliberare de sub pedeapsa pacatului. Pedeapsa este inlocuita cu promisiunea binecuvantarilor vesnice.
Ca sa-l parafrazam pe Sfantul Apostol Pavel, Dumnezeu este neprihanit ( drept sau just ) si socoteste neprihaniti ( justifica ) pe cei pacatosi.
Romani 3:23-26 “ Caci toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu. Si sunt socotiti neprihaniti, fara plata, prin harul Sau, prin rascumpararea care este in Hristos Iisus. Pe El Dumnezeu L-a randuit mai dinainte sa fie, prin credinta in sangele Lui o jertfa de ispasire, ca sa-Si arate nerihanirea Lui; caci trecuse cu vederea pacatele dinainte, in vremea indelungei rabdari a lui Dumnezeu; pentru ca in vremea de acum sa-Si arate neprihanirea Lui in asa fel incat sa fie neprihanit, si totusi sa socoteasca neprihanit pe cel ce crede in Iisus. “
1 Ioan 1: 7b; 9 “ si sangele lui Iisus Hristos, Fiul Lui, ne curateste de orice pacat.”
“ Daca ne marturisim pacatele, El este credincios si drept, ca sa ne ierte pacatele si sa ne curateasca de orice nelegiuire.” Amandoua versetele subliniaza realitatea curatirii de pacat si nelegiuire. De doua ori ni se spune in blocul asta de text ca exista o solutie pentru a scapa de pedeapsa.
1 Ioan 2:1 “... daca cineva a pacatuit, avem la Tatal un Mijlocitor ( Avocat ), pe Iisus Hristos Cel neprihanit. “ Pentru ca am fost iertati si pentru ca apartinem familiei lui Dumnezeu, pentru ca am fost absolviti de pedeapsa vesnica, ni s-a dat un avocat divin care sta in fata tribunalului divin, unde Judecatorul este insusi Tatal, iar cand procurorul se prezinta, cand parasul fratilor, Satan vine si ne acuza ca din nou am pacatuit, Hristos vine in apararea noastra, aducandu-i aminte lui Dumnezeu ca nu putem fi socotiti vinovati pentru ca deja am fost iertati si socotiti neprihaniti.
Intrebarea care apare aici este insa: Cum poate El sa apere intr-un mod eficient pe cei care inca pacatuiesc?
Ne marturisim pacatele ( 1 Ioan 1:9 ), daca spunem ca nu pacatuim il facem mincinos ( v10 ) si ajungem astfel in punctul in care trebuie sa recunoastem ca inca pacatul este prezent in vietile noastre. Cu toate astea Hristos ne apara inaintea lui Dumnezeu. De fapt intr-un mod interesant El lucreaza doar cazurile in care acuzatul se declara vinovat. Deci cum poate sa apere niste pacatosi care se declara vinovati? Raspunsul vine in versetul doi – Pentru ca El este jertfa de ispasire pentru pacatele noastre. El nu putea fi niciodata Aparatorul nostru daca nu ar fi fost mai intai Ispasitorul nostru.
Doar asa intelegem de ce a fost comutata sentinta, sau condamnarea noastra. Doar asa intelegem cum poate sa ne apere in ciuda prezentei pacatului in vietile noastre. Pentru ca El insusi ... Iisus Hristos Cel neprihanit este jertfa de ispasire pentru pacatele noastre.
Despre aceasta ispasire vreau sa vorbesc acum. Nu va incruntati gandindu-va ca iar intram in vreo fantana teologica adanca si nu veti intelege nimic. Nu e nimic complicat. Este insa crucial sa intelegem ispasirea facuta in contul nostru. Aceasta este una dintre doctrinele capitale ale crestinismului, care sta la baza mantuirii noastre, de intelegerea ei depinzand si prioritatea trairii in sfintenie.
Gandindu-ma la ispasire exista cinci elemente pe care as dori sa le supun atentiei: Natura, Necesitatea, Agentul, Motivatia si Limita
1. Natura Ispasirii: “ El este jertfa de ispasire ...”Gasim aici in versetul doi cuvantul acesta “ispasire” un cuvant strict folosit in contextul limbajului biblic, neavand practic o conotatie actuala . Cu alte cuvinte niciunul dintre noi nu cred ca l-am folosit vreodata in cadrul vreunei conversatii in viata de fiecare zi. Ce inseamna deci ispasire?
Cuvantul folosit aici, in original este Hilasmos si inseamna potolire, sau intr-o alta nuanta satisfacere - Potolirea maniei cuiva sau satisfacerea unui standard impus de cineva. Avem aici un alt termen inrudit cu Hilasmos, si anume verbul Hilaskomai care se traduce cu a satisface cerinta cuiva ( Luca 18:13 ; Ev 2:17 )
Al treilea si ultimul este Hilasterion care inseamna a aduce jertfa de ispasire. Este vreo legatura ce merita observata? Cu siguranta da! Era nevoie de-o jertfa de ispasire pentru a satisface standardul lui Dumnezeu si pentru a potoli mania Lui.
Hilasterion este folosit atat in Rom 3:25 cat si pentru a defini capacul ispasirii sau scaunul milei, in Vechiul Testament. Sa urmarim cu mare atentie fundalul istoric:
Cand Dumnezeu a dat instructiunile pentru construirea mai intai a Cortului, iar mai tarziu a Templului, a dispus construirea lor in trei partitii. Avem Curtea ,apoi Locul Sfant, iar in locul Sfant avem Sfanta Sfintelor – locul in care Dumnezeu se intalnea cu poporul Sau. Aici nu putea intra absolut nimeni altcineva decat Marele Preot si chiar si el doar odata pe an la Yom Kippur( Ziua Ispasirii ). In Ziua Ispasirii Marele Preot intra cu scopul de-a potoli mania lui Dumnezeu prin actul stropirii sangelui sacrificial pe capacul ispasirii, si inaintea lui. In Sfanta Sfintelor era asezata o cutie de aur numita Chivotul Legamantului. In interiorul acestei cutii erau asezate tablele legii date lui Moise. Chivotul avea un capac de aur din care ieseau doi heruvimi de aur ce- si atingeau aripile formand astfel un spatiu sacru unde se odihnea Shekina ( Slava lui Dumnezeu ). Avem deci in chivot Legea iar deasupra lui Shekina . In Ziua Ispasirii capacul era stropit cu sange. De ce?
Pentru ca Legea lui Dumnezeu care era asezata in interiorul chivotului era calcata in fiecare zi de fiecare om din popor. Legamantul cu Dumnezeu era astfel nesocotit si calcat in picioare. Deasupra acestui legamant calcat si nesocotit se odihnea slava lui Dumnezeu in toata maiestatea si sfintenia Sa, accentuata de prezenta celor doi heruvimi care erau in mod simbolic pazitorii ei. Cum putea fi Dumnezeu reconciliat (impacat ) cu niste calcatori ai Legii Sale? El a hotarat ca locul unde aceasta impacare sa fie facuta, sa fie capacul ispasirii. De aceea capacul trebuia stropit an dupa an cu sange, si atata sange a fost varsat ca aurul a disparut sub crusta aceea groasa de sange si astfel capacul ispasirii a ajuns scaun al milei. Intre un Dumnezeu plin de manie impotria pacatelor si legea calcata care intretinea focul maniei lui Dumnezeu, trebuia sa intervina ceva si acel ceva potrivit retetei lui Dumnezeu trebuia sa fie sangele animalului sacrificial. Si totusi sangele animalului sacrificial nu era suficient, drept dovada procesul trebuia repetat in fiecare an. Toate jertfele an dupa an, dupa an, dupa an, cu toate arderile de tot si milioanele de animale sacrificate, nu au reusit niciodata sa-l impace pe Dumnezeu si sa-l satisfaca. Toate aceste jertfe nu au fost in stare sa plateasca vreun pacat.( Evrei 10:1-8 )
Desi nu aceasta era solutia finala, ea arata spre solutia completa. Toate aceste jertfe n-au putut spala niciun pacat, dar aratau spre jertfa care va fi suficienta pentru a spala orice pacat. Asta este natura ispasirii – o jertfa care sa-L multumeasca pe Dumnezeu.
2. Necesitatea ispasirii “El este jertfa de ispasire pentru pacatele noastre “ Necesitatea ispasirii poate fi perceputa numai in contextul unei intelegeri corecte a caracterului lui Dumnezeu. Desi necesitatea ispasirii isi are originea in prezenta pacatului, este totusi necesar sa intelegem atitudinea lui Dumnezeu fata de pacat. Aceasta latura a caracterului lui Dumnezeu nu este foarte populara astazi, pentru ca in marea lor majoritate, crestinii prefera sa se gandeasca la Dumnezeu ca fiind doar dragoste.
Dumnezeu este dragoste si nu dragostea este Dumnezeu. Daca dragostea ar fi Dumnezeu atunci intr-adevar am fi obligati sa evitam sa vorbim despre mania lui Dumnezeu, sfintenia lui Dumnezeu si dreptatea Lui, dar pentru ca Dumnezeu este dragoste intelegem ca dragostea este doar unul din atributele Sale divine. Pacatul il provoaca la manie pe Dumnezeu. Daca nu ar fi asa El nu ar fi perfect sfant. Pedeapsa pacatului este deci justa pentru calcarea legii acestui Dumnezeu perfect sfant, si harul extraordinar al iertarii poate fi cu adevarat inteles doar in contextul acestei pedepse. Dreptatea si harul merg astfel mana in mana. Cu alte cuvinte toate atributele lui Dumnezeu descoperite datorita maniei Lui, ajuta la intelegerea mai profunda a atributelor Sale, descoperite prin intermediul harului si milei Sale. Dumnezeu nu poate fi schimbat de la manie si pedeapsa la har si mila decat prin Hilasmos – aceasta potolire, reconciliere, impacare.
Scriptura este foarte categorica in sensul acesta: Dumnezeu este sfant, mania lui sta gata sa se descopere, El este gata sa judece si condamna orice pacat cu pedeapsa maxima- moartea. Dumnezeu este satisfacut doar cand TOATE pacatele sunt platite de cineva; ori de autorul lor ori de singura aternativa viabila: Hristos- jertfa de ispasire pentru pacatele noastre. PENTRU PACAT.
PACATUL DETERMINA ASTFEL NECESITATEA ISPASIRII.
3. Agentul Ispasirii “ EL este jertfa de ispasire...”
Mergand inapoi la versetul unu vedem ca El este Iisus Hristos Cel neprihanit.
Trebuia ca El sa fie neprihanit si fara pacat pentru a se putea oferi in locul altora. El este Mielul sacrificial perfect.
1 Tes 1:10 “...Iisus care ne izbaveste de mania viitoare. “ El nu doar face ispasirea, El este ispasirea. Nu ar putea fi avocatul nostru daca nu ar fi fost mai intai jertfa de ispasire, singura jertfa ce L-a satisfacut pe Dumnezeu.
Isaia 53:5;6;10 “ Dar El era strapuns pentru pacatele noastre, zdrobit pentru faradelegile noastre. Pedeapsa care ne da pacea, a cazut peste El, si prin ranile Lui suntem tamaduiti. Noi rataceam cu totii ca niste oi, fiecare isi vedea de drumul lui; dar Domnul a facut sa cada asupra Lui nelegiuirea noastra a tuturor. Domnul a gasit cu cale( I-a facut placere ) sa-L zdrobeasca prin suferinta...Dar, dupace Isi va da viata ca jertfa pentru pacat, va vedea o samanta de urmasi, va trai multe zile, si lucrarea Domnului va propasi in mainile Lui.”
Isaia explica ca Dumnezeu a determinat ce sacrificiu Il va satisface. Avea nevoie de cineva perfect, care sa fie om si sa moara si pentru om si pentru Dumnezeu si care sa fie sfant- Fiul Sau. Moartea lui Hristos a satisfacut in mod complet dreptatea lui Dumnezeu.
Ef 5:2 “ Traiti in dragoste dupa cum si Hristos ne-a iubit, si S-a dat pe Sine pentru noi ca un prinos si ca o jertfa de bun miros, lui Dumnezeu.”
Gal 3:13 “ Hristos ne-a rascumparat din blestemul Legii, facandu-se blestem pentru noi, fiindca este scris: Blestemat e oricine este atarnat pe lemn! ”
1 Pet 2:24 “ El a purtat pacatele noastre in trupul Sau pe lemn, pentruca noi fiind morti fata de pacate, sa traim pentru neprihanire ;...”
Evr 7:26 “ Si tocmai un astfel de Mare Preot ne trebuia: sfant, nevinovat, fara plata, despartit de pacatosi, si inaltat mai pe sus de ceruri ”
Este asa de multumit Dumnezeu de sacrificiul lui Hristos incat declara in cartea Evrei la capitolul 10:17 “ Si nu-mi voi mai aduce aminte de pacatele lor, nici de faradelegile lor. ” Jertfa lui Hristos a rezolvat problema intr-un mod plenar si de aceea, autorul epistolei in versetul 18 se simte obligat sa precizeze ca: “ acolo unde este iertare de pacate, nu mai este nevoie de jertfa pentru pacat.”
Hristos Iisus este agentul ispasirii noastre.
4. Motivatia Ispasirii – Oare care sa fie motivatia ispasirii? Pai Dumnezeu este manios, gata de razbunare, este dur, si a venit Hristos care prin viata si jertfa Sa de ispasire, a castigat dragostea lui Dumnezeu pentru cei pacatosi. GRESIT !!!
1 Ioan 4:10 “ Si dragostea sta nu in faptul ca noi am iubit pe Dumnezeu, ci in faptul ca El ne-a iubit pe noi, si a trimes pe Fiul Sau ca jertfa de ispasire pentru pacatele noastre. ” Nu ispasirea facuta de Hristos a castigat dragostea lui Dumnezeu ci invers, Dumnezeu din dragoste l-a trimis pe Hristos sa fie jertfa de ispasire. Dumnezeu este drept, Dumnezeu este sfant dar El este si iubitor si din iubirea Lui ies harul, mila si iertarea.
Care a fost deci motivatia ispasirii? Iubirea.
5. Limita ispasirii “ El este jertfa de ispasire pentru pacatele noastre; si nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale intregii lumi. ” Cum putem intelege aceasta expresie? Este asta universalism? Intreaga lume sa insemne oare toti oamenii care au trait vreodata pe aceasta planeta? Oare sa fi satisfacut Iisus dreptatea lui Dumnezeu pentru toti oamenii? Daca-i asa de ce mai pomenim iadul? Condamnarea? De ce atatea avertismente? De ce sa mai predicam evanghelia?
Nu este vorba aici de universalism. Trebuie insa inteles contextul in care scrie Ioan. El se adreseaza aici unei audiente evreiesti. In Galateni 2:9 Pavel descrie prima sa intalnire cu ceilalti apostoli: “ si cand au cunoscut harul care-mi fusese dat, Iacov Chifa si Ioan, care sunt priviti ca stalpi, mi-au dat mie si lui Barnaba, mana dreapta de insotire, ca sa mergem sa propovaduim: noi la neamuri, iar ei la cei taiati imprejur. ” Iata deci ca Petru , Iacov si Ioan lasa clar sa se inteleaga ca lucrarea lor este pentru evrei. Aceasta audienta intelegea clar sistemul sacrificial Vechi Testamentar si conceptul de ispasire. Yom Kippur avea niste limite foarte clare in mintea lor.
Lev 16:17 “ Sa nu fie nimeni in cortul intalnirii cand va intra Aaron sa faca ispasirea in Sfantul Locas, pana va iesi din el. Sa faca ispasire pentru el si pentru casa lui si pentru toata adunarea lui Israel.” Totul se limita la ei ca popor. Era deci o jertfa pentru Israel. Asa au mers lucrurile multe secole. Ioan afirma deci aici ca Iisus este jertfa de ispasire, sangele varsat pe scaunul milei, nu doar pentru pacatele noastre adunare a lui Israel, ci pentru pacatele intregii lumi pentru ca Dumnezeu cheama acum oameni din orice trib, orice limba, orice popor sau natiune.
Iisus a adus pe cruce ispasire pentru cei din Israel si din intreaga lume care se vor pocai si vor crede. Asta nu inseamna impacare universala pentru ca Iisus nu a platit pacatele lui Iuda, care va plati el insusi pentru ele, nici ale lui Irod sau Pilat, sau gloata care a urlat: ” Rastigneste-L! ”. Nici multimea tuturor celor se vor infatisa inaintea Tronului Alb si care vor fi judecati si aruncati in iazul de foc.
El a platit pentru pacatele tuturor celor care cred (din Israel sau lumea intreaga)
Mai mult, El nu a murit sa aduca optiunea mantuirii, El a cumparat efectiv mantuirea tuturor celor care cred si asculta chemarea lui Dumnezeu. Asta inseamna substituire in jertfa.
Ioan 11:51-52 “ ... fiindca era mare preot in anul acela, a proorocit ca Iisus avea sa moara pentru neam. Si nu numai pentru neamul acela, ci si ca sa adune intr-un singur trup pe copiii lui Dumnezeu cei risipiti. ” O afirmatie importanta pe care Caiafa nu a facut-o de la el. El a profetit involuntar ca Iisus avea sa moara pentru neam, si nu numai pentru Israel, ci ca sa adune pe copiii lui Dumnezeu risipiti in Israel si intreaga lume, intr-un singur trup.
Sa multumim asadar lui Dumnezeu ca ne-a adunat intr-un singur trup si ne-a numit copii ai Sai. 1 Pet 2:24 “ El a purtat pacatele noastre in trupul Sau pe lemn, pentruca noi fiind morti fata de pacate, sa traim pentru neprihanire ;...”