1. Pe Crucea din Dealul Iubirii,
Pe culmea lipsită de flori,
Se stinge făclia iubirii
Privind spre albastrele zări.
Te plânge izvorul din vale
Şi raze de soare-n amurg,
Se scutură florile-n cale
Iar stelele-n nori se ascund.

2. Ce mulţi au aflat în iubire
Izvorul de dulci mângâieri
Dar astăzi privind de pe cruce,
Îi caută şi nu-s nicăieri,
Dar mama aleargă la cruce,
Privește spre cer suspinând,
În locu-I să rabde s-ar duce,
Pe lemnul de groază murind.

3. Iar ochii ce-au plâns în grădină
Se-ndreaptă spre cer rugători,
Spre Cel ce durerile-alină
Se roagă al meu Salvator:
"Părinte-al iubirii sublime,
Tu iartă cumplitul păcat!
Al meu duh se-ndreaptă spre Tine,
O, iartă-i, că nu ştiu ce fac!"

I: Deva 21 martie 1963