1. Oare nu au nici o vină
Cei chemaţi a fi lumină
Căci atâtea suflete se duc în iad?
Oare spun ei despre Domnul
Care mântuie tot omul
Ca să vină să le dea cerescul har?

R1: Cel ce zici că eşti lumină
Oare câte inimi ai rănit?
Pentru câţi tu eşti de vină
Căci pe Isus ei nu L-au primit?

2. Tu prin neînţelepciune
Sau prin vorbele-ţi nebune
De Hristos pe unii i-ai îndepărtat.
Astăzi poate nici nu-ţi pasă
Căci lipseşte a morţii coasă
Şi tu negi că eşti atât de vinovat.

3. Oare nu îţi pasă ţie
Că atâţi n-au Apa Vie
Şi venind aici un zâmbet n-au primit?
Şi-au plecat în lumea mare
Unde nu-i astâmpărare,
Setea sufletului de-a o potoli.

4. Doamne, Tu mă-nțelepțește,
De păcate, mă ferește,
Căci aș vrea în cerul slavei să ajung.
Știu că drumul către ceruri
E adesea plin de neguri,
De aceea eu te rog, nu-l fă prea lung.

R2: Dar te rog azi, cât te cheamă,
Predă-te chiar dacă ai greșit;
Și nu uita căci cu-atâta dor,
O, ce mult Isus te-a iubit!