1. Am găsit o floare ruptă,
Fir de alb mărgăritar,
Și l-am dus la mine-acasă
Ca să-l pun într-un pahar.
Mi-am lipit de el obrazul
În suspinul de parfum:
/: „Firicel de floare ruptă,
Cine te-a 'zvârlit în drum?" :/

2. Am găsit o floare ruptă,
Fir strivit și singurel,
Și am înțeles deodată
Că și eu am fost ca el.
Că și eu plângeam în tină,
Fir de mărgărit răpus...
/: Dar atunci, din calea lumii,
M-a luat cu El, Isus. :/

3. Am găsit o floare ruptă,
Și-s atât de fericit
Că nu-i nici un fir de floare
Neștiut și negăsit...
Nici o floare, nici un suflet
Nu se pierde pe vreun plai
/: Căci Isus pe toți ne află
Și ne ia cu El în Rai. :/

I: Cântările Harului, volumul 6, cântarea 133.
Autor text: Costache Ioanid