1. Îngerului din Efes, Duhul strigă:
„Biserică de ce te-ai ofilit?
De ce-ai lăsat credinţa ta dintâi
Şi dragostea dintâi ţi-ai părăsit?”

R: /: Întoarce-te, întoarce-te,
Biserică, la dragostea dintâi
Întoarce-te, întorce-te
De vrei pe pământ jos să nu rămâi! : /

2. Aşa striga demult din Patmos Duhul:
„Ştiu faptele şi osteneala ta,
Ştiu că pe cei răi tu nu poţi să-i suferi
Ce-şi zic apostoli şi nu sunt aşa.

3. Îţi ştiu răbdarea ta nebiruită,
Pentru-al Meu Nume mult ai suferit,
Dar ai rămas şi astăzi în picioare,
Pe calea Mea şi nu te-am părăsit! ...

4. Dar, totuşi am ceva-mpotriva ta,
Acum când timpul este pe sfârşit,
Adu-ţi aminte şi te pocăieşte,
Căci dragostea dintâi te-a părăsit.

5. De unde ai căzut din nou te-ntoarce
În graba mare nu mai amâna!
De nu te-ntorci, veni-voi fără veste
Şi sfeşnicul din loc ţi-l voi lua.

6. Fecioară înţeleaptă, ia aminte
Şi-n candelă mai toarnă untdelemn!
Nu asculta deloc de-a lumii şoapte,
Ci-ascultă tu de-al Duhului îndemn!

7. Nu te lăsa cuprinsă de-aţipire,
Ci tu mereu fii trează pe pământ!
Îmbracă-te în haina curăţiei
Căci, iată, vine Mirele-n curând!