1. Ce-i viața ta? E o peniță
Cu care scrii mereu pe-un drum,
/: Și-apoi la ultima portiță
Când vrei să-l ștergi ca pe-o tăbliță,
Nu se mai șterge nicidecum! (bis 1) :/

2. Și vorbe-n vânt și fapte rele
Rămân pe veci ca-ntr-un album;
/: Păzit e scrisul tău de stele,
De-ai pune mări întregi să-l spele,
Nu se mai șterge nicidecum! (bis 1) :/

3. Să nu te minți că-n veșnicie
Trecutul se preface-n scrum,
/: Căci Dumnezeu stă mărturie
Că-n fața Lui tot ce se scrie,
Nu se mai șterge nicidecum! (bis 1) :/

4. În ceasul greu de judecată
Îți vei citi întregul drum.
/: Și vei zbucni în plâns deodată,
Dar nici o slovă lăcrimată,
Nu se va șterge nicidecum (bis 1) :/

5. Nu poate șterge decât sânge,
Dar sânge Sfânt și nu oricum
/: Ce înger trupul si-l va frânge?
Și-astfel ce-ai scris, oricât ai plânge,
Nu se mai șterge nicidecum (bis 1) :/

6. Hai, adu-ți vina ta și greșul,
Isus îți șterge-al vieții drum,
/: Cum trece pe nisip vârtejul,
Dar dacă azi nu prinzi prilejul
Nu se mai șterge nicidecum (bis 1) :/

7. Isus, pe lemn, răbdă arșița,
Isus e prețul tău acum,
/: Te face alb ca lămâița,
Și tot ce-a scris pe drum penița,
Nu se mai vede nicidecum (bis 1) :/

I: Cântările Harului, volumul 2, cântarea 4.
Autor text: Costache Ioanid.