1. Atatea flori sunt in gradina o Si-atatia crini ce s-au uscat,
/: Caci vantul sufla, fara mila, o Din rasaritu-ndepartat. :/

3. Si, ce durere e-n gradina, o C-atatia crini s-au vestejit!
/: Si plange raza cristalina o Si roua cerului iubit. :/

4. Iar petalele iubirii o Ce raspandesc miros de crini,
/: Acoperite-s in tarana. o Ah, ce durere si suspin! :/

5. Si plange Gradinaru-ntruna, o Isus, Care le-a altoit;
/: A-mantuirii flori din lume, o Ce negru vant le-a ofilit! :/

6. Cu stropi de lacrimi, in gradina, o El le-a sadit pe inaltimi,
/: Dar n-au prins toate radacina. o Ah, ce durere, ce suspin! :/

7. Asculta, suflete, acuma o Ce porti, in piept, un crin ceresc:
/: Nu stii ca Isus Si-a-ntins mana o Si zice: „Vino, te primesc!"? :/

8. Nu vrei sa fii azi, in gradina, o Un crin ceresc, mirositor?
/: Acolo, vantul nu mai sufla o Si harul e imbietor. :/

9. Ah, recunoaste-ti astazi vina o Si ofilirea in pacat!
/: Isus te cheama, te primeste, o Caci harul Lui e minunat. :/