Semne antemergătoare

Când privim, cu îngrijorare
La năpastele de pe pământ,
Răsare-n minte o-ntrebare:
E un semnal zis de Cuvant?

Doreşte Domnul ca să ştim
Că tot ce astăzi se petrece,
Sunt semne, să nu pierim?
Să le privim cu sânge rece?

Căci începând cu inundaţii
Ce-n revărsări aduc prăpăd,
Şi sfârşind prin deflagraţii
Oamenii, vulnerabili se văd.

Munţi falnici, prin alunecări
Ruine-aduc, venind la vale;
Producând mari perturbări,
Opresc mersul vieţii-n cale.

Cicloane mari, nimicitoare,
Care se nasc pe continente,
Sunt prea mult de grăitoare,
Fiind mărturii deja prezente.

La fel, taifunele şi uragane
Care mereu, se înmulţesc,
În statele de lângă-oceane
Dezastre-aduc, şi pustiesc.

Cutremure, ce se frământă
În focul magmei arzătoare,
Sunt vizate-n Cartea Sfântă
Ca semne ante-mergătoare.

Să fim deci cu luare-aminte
La tot ce-i scris, în profeţii,
Căci timpul ce curge-nainte
Este marcat, de mari stihii!

Să fim de veghe şi în studiu
După Tsunami ce-a trecut,
Căci el se pare, un preludiu
Pentru tot ce-i necunoscut!

El poate că a fost semnalul
Care-a dat startul la mânie,
În semn că se retrage harul
Sigur şi-ncet, spre veşnicie!

Flavius Laurian Duverna
20 februarie 2007