De ce, Doamne bun, e atâta durere,
Atâta-nțepare amară-ntr-un ghimp?
Să pot eu, iubirea curată a cere
Și iarna s-o schimb pe un alt anotimp?

Să pot eu visării să dărui nesaturi
Cum alții palorii culorile lor?
Când păsări albastre zvâcnesc dintre laturi,
Să-nlarg peste zboruri al luminii condor?

Și-n mână cu Tine stăpânind deversarea
De dragoste-n rana din care răsar,
Eu vreau să Te aflu, Tu dorești căutarea
De Tine în sfinți, sentimente și har.

Sublimul mirat de întinderea mării
În care sădit-ai sămânța de pași,
Tu fă-mi-l credință în deplinul aflării -
Iertare pentru ghimpii cei în lume rămași.