Demult, in vremuri departate,
- Noi nu eram pe-atunci, sa stii!
Traia un om intr-o cetate
- S-o ascultam cuminti, copii!
Pe acest om il chema Noe
Avea cam cinci sute de ani
Vorbea cu Dumnezeu in voie
Si nu se temea de dusmani

- Asa batran, dar cum se poate
Un om ca el, de ani cinci sute
Povara varstei sa si-o poarte,
Nu sunt cumva cifre cam multe?
Si cum vorbea cu Dumnezeu,
Asa cum vorbesc eu cu tine?
Cateodata ma rog si eu
Dar El nu vorbeste cu mine
-Poate ca este ocupat
-Dar mi-as dori sa imi raspunda
As vrea cand ma asez in pat
Ca sa ma rog, sa ma auda.
Chiar! voi l-ati vazut vreodata
Pe Dumnezeu, stiti cum arata?
O fi asa cum e un tata
Sau o lumina preacurata?
Iar noi cum am ajuns pe lume
Cand s-a facut pamantul oare?
Cine le-a dat la toate nume:
Munte, padure, luna, soare
Pe copii – din cate stiu bine-
I-aduce barza intr-un cos...
Dar oare primul om din lume
A aparut asa...stramos?
----------------------------------
- O clipa, dragii mei, indata
O poveste am sa va spun...
E o poveste-adevarata
O sa-ntelegeti chiar acum!
La inceputul lumii noastre,
Cand Domnul a creat pamantul
Si cerul cel cu mii de astre
Si pasarile-n pomi si vantul
El l-a adus pe om la viata
Perfect ca insusi Dumnezeu
Apoi lumina si povata
I-a fost mereu pe drumul sau.
Sa stapaneasca in natura,
Raiul – gradina minunata-
Si nemurirea ca masura
Pe toate i le-a dat indata.
In infinita sa marire
Si caracterul fara pata
Domnu’ fu pentru om iubire,
Prieten, creator si tata.
I-a dat ca binecuvantare
Intreg pamantul minunat
Si orice firicel de floare
Cu-al ei parfum inmiresmat.
Dar omul s-a gandit in sine
Ca nu e tot, c-ar vrea mai mult
Si-a crezut raul ca e bine -
Si a gresit de la-nceput.
Caci omul a dorit sa fie
Un Dumnezeu mai mic, asa….
Si sa aleaga pentru sine
Drumul pe care-l va urma.
A gresit omul, cum v-am spus.
De fata Domnului, curata,
Apoi degraba s-a ascuns.
-Oare-o va mai vedea vreodata???
Si de atunci, prmind pedeapsa
Adam si Eva-au suferit
Iar minunata lume-a noastra
Avea sa aiba un sfarsit.
--------------------------------------------
- Batrane Noe, povesteste!
Vom fi cu totii ascultatori
- Cand tunetul se napusteste
Si se aduna negrii nori….

D-zeu...‘’Am cercetat intreg pamantul
Nu-i nimeni sa-mi urmeze drept
Si imi nesocotesc cuvantul
De-aceea, omul, o sa-l pierd!
Si totusi, Noe, om cuminte,
Am observat credinta ta;
Aud din cer ruga fierbinte
De-aceea viata ti-oi cruta.
Te scoala iute si masoara”….

Si-i spuse Domnul tot, tot, tot
Sa tencuiasca lemn cu smoala
Si o fereastra sus, de-un cot…

“Sa intri tu si-ai tai cu tine
Caci in curand voi aduna
Potop de ape peste lume
Sa intri tu si casa ta!
Si sa mai iei din dobitoace
Perechi, perechi de orice neam.
Ai grija, voia mea a face
Ca si eu grija ta s-o am!’’
-----------------------------------------------
- Au avut loc cu totii-n barca?
Si animalele si ei?
Cum s-or fi inteles pe arca
Noe si perechea de lei?
Ce zgomot si ce-ncurcatura
Racnet, latrat si ciripit
Cred ca asa harababura
Nicicand nu s-a mai auzit
Oare ce-am zice noi acuma
Daca ar fi sa stam in casa
Cu elefantul, leul, puma
Hipopotamul sau vreo barza???
- Dar ce am face noi acuma
Daca-ntr-o zi–nsorita foarte
Domnul ar anunta furtuna
Si un potop mare de ape
Sau daca astazi ne invita
Lui, numai Lui sa ii slujim
Ii ascultam ruga iubita
Sau ne ascundem? Sau fugim?
Caci cel ce are-auzul bun
Aude glasul Domnului,
Se-ntoarce de pe drum nebun
Si intra-n adapostul lui.
Asa facu Noe candva…
Si eu asemenea voi face
Caci de vom proceda asa
Vom aduna in suflet pace.
-----------------------------------------

Cand l-am vazut pe varul Noe
Ca incepu sa construiasca
Sincer, credeam c-ar fi nevoie
De-un doctor ca sa-l lecuiasca.
A-mbatranit, nu mai gandeste,
A luat-o razna, i-o fi rau…
Vorbeste singur, se opreste
(Cica-ar vorbi cu Dumnezeu…)
Se roaga,… tuturor le spune
Ca o sa vina-asa de-odata
Sfarsit de viata si de lume,
Ca va muri planeta toata …
Daca as sta sa il ascult
Si chiar sa cred cate indruga
Ar insemna sa raman mut
Si sa o tin tot intr-o ruga
Cum sa ma urc in arc-acum
Sunt tanara si sunt frumoasa
Abia pasesc pe-al vietii drum
Ganditi-va si dumneavoastra!?
Sa intre el c-a-mbatranit -
Daca e-adevarat ca vine
Curand, potopul pe pamant.
Am grija singura de mine!!!
Masoara, taie si lipeste
Iar se gandeste, iar masoara
Cat e de greu, nu oboseste
Singur din zori si pana-n seara,
Corabia - salvarea vietii -
Fu gata iute, cum s-a zis.
Si la lumina diminetii
Intrara toti. Usa s-a ‘nchis!!!

- Am ras cu toti ceilalti de dinsul,
I-am aruncat cuvinte grele.
Azi ma ineaca numai plansul
Si-amarul gandurilor mele.
Iti spun din suflet si ma crede
Eram aproape hotarat
..Dar daca cineva ma vede…?
De gandul asta m-am temut.
Doar stii ca lumea-i rea in tara....
Iar mie mi-ar fi fost rusine
Sa rada toti de mine iara
C-am venit sa vorbesc cu tine.
Daca vroiai sa ma salvezi
De ce nu m-ai luat pe sus???
Azi nu m-auzi si nu ma vezi…
Ma chinui mult si plang nespus
-Te rog, fii bun deschide-odata!
Afara nu mai e de stat
Bunule Noe, altadata
Cu brat deschis m-ai invitat
Ce-o fi patit batranul bun?
Deodata nu ne mai aude…
Si nu ne mai cunoaste-acum
Deschide, te rugam, deschide!!!
Nu se mai vede decat fumul
Adancurile se deschid
In jur cad unul cate unul
Ne-asteapta tragicul sfarsit.
-Suntem aproape de salvare
Corabia e la un pas...
- Sunt eu, vecinul dumitale
Am fost aici acum un ceas
Ti-am spus, cand va incepe totul
Sa nu ma uiti, sa bati in poarta
Grabeste, Noe, caci potopul
Pe valuri spre abis ne poarta!!!!.
.............................................................
(Noe):........ - Afara-i groaznic, dragii mei
Suvoaiele-s la cer aproape
Dumnezeu ne-a scapat pe noi
De-asa ucigatoare ape
Veniti cu toti sa-ngenuchiem
Iti multumim azi tie, Tata
Si al tau nume-l laudam
Acum si-n viata noastra toata!
Tu ne-ai salvat azi de la moarte
Desi cu moartea e dator,
Si tot de dansa are parte
Tot omul; fiindca-i muritor.
-------------------------------------------------
Si prin credinta-n Domnul sfant
Cand toti ceilalti radeau de el
Fu singurul de pe pamant
Salvat de ingerii din cer.

Sa va mai spun ceva, copii,
Noe inca de-atunci stia....
Ca omul poate, daca vrea,
Nemuritor in veac a fi.
Caci pentru omul pacatos
A coborat aici, la noi
Domnul cel bun – Isus Hristos –
Si s-a naltat la cer apoi
A suferit pe neagra cruce
Moartea, caci tare ne-a iubit!
Si sus la ceruri ne va duce
De-n viata-l vom fi pretuit.
..............................................................
Noe ...- De doua zile mi se pare,
Daca n-am numarat gresit,
Ca ale noastre animale
Incet, incet s-au linistit
Iar pe fereastra-n sus privind
Parca vazui prin ceata grea
O raza de senin zambind
O fi inchipuirea mea….
Dar ploaia s-a oprit de mult
Sute de zile-am stat apoi
Tacerea lumii s-o ascult…
Parc-a uitat timpul de noi…
Maine in zori am sa trimit
Un porumbel in larg sa zboare
Si de-o fi bine pe pamant
S-aduca-o frunza sau o floare
Iara de nu, vom astepta
Un semn cu totii, de la Domnul
Si in promisiunea Sa
Sa isi puna increderea omul!
------------------------------------------
Asa cum i-a fagaduit
Preabunul Dumnezeu lui Noe
Cand zilele s-au implinit
Se implini si a Sa voiei
Iar porumbelul fericit
Aduse-n cioc mesaj divin:
“Pamantul e de locuit”
Si frunza - verde de maslin

Cantare: Sa iasa dar cu totii-afara
Si sa se bucure din nou!
Caci viata infloreste iara,
Se-aude-al codrului ecou.

Si ciripit de pasarele
Pe ramuri. Jos, covor de nuferi…
Cat vor fi zilele de grele
Pamantule, n-ai sa mai suferi!

D-zeu: "Ci vei rodi cu bogatie
Chiar daca omu-i pacatos.
Si pentru ca asa sa fie,
Iti scriu pe cer de sus in jos,

Cu litere mari, colorate
Si-ti trimit legamantul Meu,
Ce sfant e peste tot si toate!
Iar semnul e un curcubeu"
-----------------------------------------------------
- Copii, ati vazut ce minune!.....
Eu ma intreb cum o fi fost
Ca-n toata aceasta mare lume
Doar ei sa aiba adapost:
Noe, iubita lui sotie cu fiii lor si cu nurori.
Trecut-au prin asa urgie…
Cand ma gandesc, ma iau fiori…
Si totusi mai sunt astazi unii
Care sustin cu-nversunare
Ca cei ce cred ar fi nebunii
Ca viata-ar fi o intamplare,
Un fir de praf in galaxie…
Zica ce vor! Dar chiar si-asa
De unde-am mostenit iubire?
Cin’ ne-a tinut in palma Sa?