Limba, un madular asa de mic
Aprinde roata vietii din nimic
De nu este imblanzita
De Duhul limba ta
Te baga in necazuri.
Iti face un chin viata.
Nici un om pe lume,
N-o poate imblanzi
Doar, Duhul Sfant e cel
Ce o poate inoi.

Cu limba blestemi crunt,
Pe cel ce ti-a gresit
Insa la rugaciune...
Cand tu "esti pocait"
Ce binecuvantari,
Rostesti cu limba ta,
Ce slava ce inchinare!
Uimesti cu... lauda ta.

Ai si uitat ca, adesea ai hulit,
Nu te insela degeaba!
Domnul te-a auzit!

Fratilor nu asa trebuie sa fie,
Ca sus in cer, in slava
Tot ce ai spus se scrie.
Cand graiul ti-e curat si linistit
Arata ca izvorul, chiar este curatit
Nimic nu poate tulbura, vana de izvor
Cand viata ti-e predata
Ca rob ascultator.

Intreaga ta faptura,
Cand este transformata
Si inoita-n totul,
De Domnul e schimbata
Limba ta-i unealta
In mana Celui Viu,
Trezeste-te acuma!
Cat inca nu-i tarziu
Preda-ti acuma viata
In slujba cerului,
Ca altfel ea te baga...
In adancul iadului
Atata cleveteste,
Atatea rele spune
Ca stie toate cele
Cate se-ntampla in lume

Lacat de vei pune
Acum pe gura ta...
Satan v-a sta in umbra,
Statornic... v-a veghea!
Dar prin puterea pocaintei,
Sa stii vei birui!
Si limba ta cu vorba
Nu va mai biciui.

Duhul o inoieste, o face o unealta
De cinste, nu de ocara
Si ceru-ntreg tresalta.
Ca biruieste iar puterea Domnului!
Ce schimba si inoieste,
Chiar limba omului!

amin 20 04 2010