E plin vazduhul iarasi de randunici voioase ,
Ce-au indurat conditii asa de prapastioase,
In zborul lor spre tara unde doreau s-ajunga,
Caci calatoria lor era nespus de lunga.

Nu se uitau la vantul ce contra lor batea,
Nu se uitau la ploaia ce-adesea le lovea,
Nu se vedea nimica ,la orizont privind,
Dar stiau c-a lor tara o vor vedea curand.

Desi erau flamande si-adesea obosite
Si,unele,de boala erau nimicite,
Nu si-au schimbat traseul ,mergeau pe vechea cale,
Fiindca aveau in minte o tara primitoare.

Merita tot efortul sa il depun-acum,
Caci fericite fi-vor la capatul de drum
Si iata ca ajuns-au si fericite zboara ,
Se bucurau de soare,se bucurau de vara.

Asa de mult efort pentru un timp scurt,
Dar totusi n-au crezut ca e asa de mult,
Lor nu li-e greu,la toamna,iarasi sa porneasca,
Isi iau zborul din nou pe bolta cea cereasca.

Si fac toate acestea traind viata din plin,
Asa cum este ea,cu bine si cu chin,
Iar noi ce-avem o Tara asa de minunata,
In care,odat-ajunsi,n-om mai pleca vreodata

Caci nu e limitat popasul nostru sfant,
Nu e nevoie iar sa mergem pe pamant,
Nu vom fi izgoniti,ci vom trai mereu,
In Tara noastra sfanta ,cu Dumnezeu.

Ce motive multe sa ne bucuram
Si cu toate-acestea ades' ne-ntristam
Pentr-un blid de linte ce nu l-am primit
In momentu-n care noi ni l-am dorit.

O,iarta-ne Doamne,ca noi ne uitam
Imprejurul nostru si ca murmuram:
Ca am obosit si ca e prea greu,
Ca suntem uitati chiar de Dumnezeu;

Ca este prea mult si ca n-om putea
Pan' la capat noi sa ducem lupta.
Noi nu suntem gata a ne sacrifica
Cum face randunica pentru tara sa ,

Ne-am pierdut pe cale tot privind in jos
Si-adunand gunoaie fara de folos;
Ada,Doamne,vremuri de trezire-n tara,
Pana cand poporul Tau n-o sa dispara.

Da-ne-ntelepciunea de a Te urma
Si Puterea Sfanta de-a sta pe Calea Ta,
Vrem cu Tine,Doamne,sa traim mereu,
Aici pe pamant si in cerul Tau.
Amin.