Dor împăcat

Cuvine-se iară să cânt primavarii
Lăuta-mi fac punte la orele serii
Cu fragedă haină cuvinte veşmânt
De ceruri răpit se-ntâmplă că sunt.

Mă farmecă rostul de mult întocmit
Natura mă-nvaţă pe tonu-i smerit
Că totul se trece şi-nvie subtil
Oriunde o floare zâmbeşte-n april...

La margini de timp în spumă de rouă
Renaşte întregul în haina cea nouă,
Fiorul de ceruri sărută-nflorit
Bătrânul pământ în ochi odihnit,

Ogoarele-mi aspre în verde irumpă
Şi setea vremelnic fântâne îmi sapă,
Sub brazde adânci la vechi adăpost
Respire urciorul ce-odată am fost...

Mă soarbe-n aminte un ciob de arsură
Albastru privind din ochi de răsură
Când ruga mă trece prin vad de cuvinte
În blânde întoarceri de dor învelite,

Petale de timp se scutur solemne
Trecutul acopăr şi clipei pun semne
Fac pod neuitării din torţe ardente
De gânduri perechi, cu trup de cuvinte.

Castani foşnitori mă scot din visare
Cald vântul le suflă în flori-lumânare
Văzduhul grăbit cu baieri descinse
Mi-aşterne pe prag parfum de narcise

Şi-uimită se-anină privirea de zare
Cum stol de cocoare, în plină mişcare
Statornic despică năframe de nori
Cătând răsăritul sămânţei de sori!

Rămâne-vor vii cântări nesfârşite,
Fără nume izvoare zâmbind indulgente
Întâmplării c-am fost de april fermecat
Când …altă lăuta cânta-va un dor împăcat.

30.04.2010