Ne ascultând de cel mai mare
Spune cum îţi e cărare
Dacă tu nu eşti supus
Fugi de Harul cel de sus
Mai marele îţi cârteşti
Deseori te răzvrăteşti

Vrăşmaşul ce ţi-a venit
E uşor de biruit
Se duce şi nu te înşală
De ai în tine orânduială
Cel mai rău vrăşmaş sti bine
Este E-ul ce-ai în tine

Eşti supărăcios şi rău
La ce-ai în lăuntrul tău
Firea ta cea pământească
Da la Duh sa se împotrivească
Deci să te dispreţuieşti
Prin duh ca să stăpâneşti

Cristos- poate nu ai ştiut
Cel mai mic El s-a făcut
S-a făcut cel mai smerit
Pe pământ când a trăit
Sa făcut aşa reţine
Să te înveţe şi pe tine

Praf şi pulbere ce eşti
Invaţă să te smereşti
Mândria ti-o înfrânge bine
Fii smerit la orisicine
Ai mânie tu pe tine
Nu pe altul pe oricine

Fă mândria să-ţi dispară
Smulge-o să nu mai răsară
Fă-te mic, plecă-te jos
Omule, aşa-i frumos
Jos de tot tu-ţi fă plecat
La toţi să fii de călcat

Ca noroi pe drum de eşti
Pentru slăvile cereşti
Omule –de tu eşti mic
Nu te plânge eu îţi zic
Dacă înfrunţi fiinţa străină
Omule cine-i de vină?

Spune dacă scazi ori creşti
Pentru slăvile cereşti
Te supune eu îţi zic
Să rămâi smerit si mic
Dumnezeu ce milă are
Iţi oferă a Sa iertare