De a-nflorit în piptul tău o floare
La glasul Celui care te-a născut,
Nu numai ca o fiinţă muritoare
Ci ca un sfânt pentru necunoscut!

Atunci să ştii că cineva din ceruri
Iubeşte fiinţa ta de muritor,
Şi vrea să fii cu EL acol de-apururi
Iar El să-ţi fie veşnic domnitor...

De ţi-a-nflorit în pieptul tău o floare
Cea penetrat adâncul inimi
Să ştii că viaţa ta-i nemuritoare
Din ea porni un foc ce-n veci va fi!

Un foc care va arde-o veşnicie
Un foc al dragoste-i nemărginite
Iubirea Lui noi o simţim pe glie
Iubirea Celui ce s-a dus la moarte!

Cel ce-a murit şi-a înviat odată
aprinse-n dreptul tău un Univers
Te vrea cu El în Ţara minunată
El Dumnezeu la totul a dat mers.

Când vei simţii iubirea Lui măreaţă
În ochii tăi ca fulgerul de seară
Va lumina în tine o speranţă
Speranţa ce de lume ne separă!

Şi-atuncea-n ochii umeziţi de plâns
Vei intona cântări de mulţumire
Căci ai ajuns să fii în necuprins
Şi să trăieşti cu Domnu-n fericire.

28.04.2010 10:33:47