Am pus iubiri în tot ce ne-împresoară
Şi ne-am legat pe veci în lanţul lor.
Te mai iubesc... şi-o spun – a câta oară? –
Şi-ţi mai iubesc şi clipele de dor.

Tu ai plecat în lumea fericirii,
Eu am rămas în urma ta puţin,
Să prind în lacăt porţile iubirii...
Ştiu că m-aştepţi şi ştii că am să vin.

Mi-e timpul dor... şi neiubirea doare,
Secundele atârnă ca un chin,
Plâng ochii-mi grei de-atâta aşteptare.
E-atât de mult, acum, acest puţin.