Caria


La-nceput e cât un vârf de ac
Cât să nu o bagi de seamă,
E ca un petec la un sac
Ce încetul cu încetul se destramă !


Şi oricât ar fi de mică,
Lăsată-n voie să dospească,
O dantură-ntreagă strică
Când smalţu-ncepe să-nnegrească!


Aşa e caria pe-un dinte,
Ca păcatul netratat...
Ţi-afectează-ntreaga minte,
Tot ce-i sfânt şi e curat.


Dar acum, ascultaţi-mă vă rog
Vegheaţi şi fiţi cu ochii-n patru!
Şi rugaţi-L pe Marele Stomatolog,
Să vă cureţe inima de tartru!


Căci El e singurul ce poate,
Să-ţi redea zâmbetu-napoi
Şi să refacă totu-n toate,
Ce Satan ştirbit-a-n noi!


~Amin~