Renumele omului fără de nume 1 Împăraţi 13:1-34

Omul acesta este aşa de renumit încît l-a determinat pe Dumnezeu să-l pomenească în Cuvîntul Său, sigur cu un scop - să învăţăm ceva din falimentul lui. Nu are nume dar falimentul lui l-a făcut renumit. A căzut de la înălţime spirituală de invidiat, dar ce a determinat această cădere? Ce lecţii trebuie să învăţăm noi?

1. Dacă Dumnezeu ţi-a poruncit, numai Dumnezeu poate schimba nu oamenii:

ex: Isaia şi Ezechia. 

2. El n-a spus minciuna, el a crezut-o: v. 18

proroci falşi, conflicte între păstori....cea mai periculoasă minciună e minciuna..duhovnicească! 2 Tes. 2:11, 12

NU a putut fi cumpărat cu bani ci cu o minciună.

3. Ispita ne ajunge cînd nu ne vedem de drum: v. 14

Mai bine mori în credinţă decît să moară credinţa în tine! Mai bine mori umblînd pe drum decît să mori oprindu-te!

4. Nu-i importantă cunoaşterea ci practicarea - ce folos că a ştiut?

5. Nu-i de ajuns să asculţi pe jumătatea ci întru-totul: v. 22

6. Nu trebuie să învingi doar o ispită ci pe toate:

Prima dată a biruit-o, dar a doua, treia?.....

7. Nu contează cum ai început ci cum sfîrşeşti:

Dumnezeu ne va judeca după nu după dragostea dintîi ci după cea de pe urmă!

Sfîrşitul încununează opera.

Ps. 1:3 - duce la bun sfîrşit! Nu oarecare sfîrşit.