Cand seara se coboara

1.Cand seara se coboara si soarele s-a ascuns
Privesc la Tine Doamne si-n inima sunt strapuns
Cand vad intelepciunea in tot ce Tu ai creat
Ca toate au fost facute asa de minunat.

2.Cand linistea din noapte se asterne peste tot
Eu pot cugeta mai bine La Domnul Savaot
Si-atunci inima miscata de-un gand cercetator
Priveste prin credinta la al ei Mantuitor.

3.Si-atunci privirea calda a Mantuitorului
De indata o linisteste dandu-i pacea Lui
Si-apoi invaluita de un dor nestapanit
Se tot gandeste la al ei Mantuitor iubit.

4.Cu acest dor in gand ea doarme linistita
Stiindu-se ca este de al ei Domn iubita
Si-a ei fiinta intreaga cuprinsa-I de-un fior
Ce ii aduce aminte de-al ei Mantuitor.