Ferice de cei ce ştiu să dea mai departe.
Din nefericire, prea multe persoane se mulţumesc cu ceea ce au primit, adună tot mai mult pentru ei, se bucură de binecuvântări, dar... privesc cum cel de alături se prăbuşeşte, îşi distruge viaţa, dispare şi rareori îşi aminteşte şi se întreabă: "Oare unde e X...? "

Haideţi să învăţăm să iubim! Haideţi să înţelegem odată pentru totdeauna pentru cine a venit Isus pe pământ... Biserica este un spital pentru păcătoşi, nu hotel pentru cei sfinţi... am citit undeva şi m-a impresionat.

Sufletul meu e încărcat de iubire ca un ciorchine de strugure cu boabe rotunde, netede, umezite de rouă, scăldate în razele soarelui de dimineaţă... În fiecare zi las să cadă câte un "bob" în "palma" unui copil întristat, a unui om însingurat şi respins de cei din jur... Sufletul meu se răsfaţă în mâna Domnului, se lasă mângâiat şi revigorat, pentru a fi capabil să dea mai departe dragostea Lui... Tristeţea, poverile mele sunt nimicuri pe lângă cele ale necăjiţilor din jurul meu... Privesc în jur şi mă ruşinez că am îndrăznit să îmi întristez sufletul pentru motive ce par nesemnificative faţă de ale milioanelor de suflete ce încă nu ştiu ce bun este Domnul... şi luptă prin propriile lor puteri pentru a face faţă provocărilor vieţii...

Sufletul meu e liber... flămând dupa smerenie... avid după dragostea lui Dumnezeu... dornic să trăiască după voia Lui... îngenuncheat la picioarele Tronului, frământând în mâini, ca un copil, păcatele ştiute şi neştiute...mulţumitor pentru iertarea şi iubirea primite necondiţionat...

Sufletul meu e dornic să ardă în rugăciune pentru cei care pier sau îşi irosesc viaţa din pricina comodităţii noastre, a faptului că e mai uşor să judecăm, decât să coborâm acolo unde a căzut cel de lângă noi...

"Când o persoană se află jos în lumea aceasta, un gram de ajutor este mai bun decât un kilogram de predică." – (Edward George Bilwer-Lytton)-