Corabia e-nfipta pe uscat,
Iar soarele straluce fara nori,
Noe sta inauntru incuiat
Si-i bombardat de batjocoritori;
,,Ce faci batrane, om smintit?
Hai vino daca poti afara!
Ce ai castigat ca pocait,
Dupa o viata de povara?
Nu are cum sa ploua, demonstram!
Ti-ai irosit tot timpul pe nimic!
Tu esti batran, dar ne ingrijoram
De fii tai, n-au viitor vreun pic''!
Noe ofta, spusese mult,
In peste o suta ani de viata...
Defrsase paduri,parca-l ascult
Tot slefuind la grinzi sa le dea fata...
Putea sa -si faca o mare casa!
Avea cu ce, stia si cum,..
Era marcat de o tinta-n viata,
Avea alt plan, alt vis, alt drum!
Din dosul usii cu zavoare,
Nu sovaia in fata celor rai,
Nu da raspuns la intamplare,
Nu regreta pentru ai sai..
Dar iata primii stropi de ploaie!
Un fulger lung, un trasnet bubuind,
Multimea in deriva, ca prinsa de vapaie,
Vede prapadul dens, venind!
Arca se nalta tot mai sus
De oamenii cu glasul disperat,
De vile si gradini ce s-au ascuns
Noe repeta singur,,Cum, ce am castigat?!
Familia de buna seama!
Etoata langa mine si truda nu e-n van!
Voi fii cu ei cand Dumnezeu ma cheama,
Voi poposi cu ei,pe un nou liman!
...................................................
Ca patriarhul azi as vrea sa fiu,
Avand copiii mari si la distante,
Pe toti in arca cerului sa-i stiu,
Nu-n lumea cu amagiri si discrepante!