Chemarea cuvintelor...

Când raza din urmă pământul sărută,
Tăcerii pe rând se aprind felinare,
Cu raze, din bolta albastru ţesută
De solii noptirii, aflaţi la hotare.

Serii trec pragul caravane de gânduri,
A zilei cuvinte ducând la odihnă,
Nearse în rugă, bătute de vânturi,
Ţin psalmilor dorul la ora de tihnă .

Amnare, suspină în colbul uitării,
Ascunse prin vipii, cu iz de arsură,
Minuscule puncte sub semnul mirării
Îngân pentru lira, în ton şi măsură.

Rămas în adâncuri un sâmbure copt,
Sub coajă tresare cu gândul la floare
Şi-nnoadă jerfelnic za lipsă în opt,
Din mugur, cuvinte să râdă în soare.

Iar altele triste, tributul îşi cer,
Angelic tivite în line visări,
Cu preţul aripei în pactul lui sper,
Vor împrumut gând de zbor, de la păsări...

Seara, când trec caravane de gânduri,
Soli deghizaţi cu trup de cuvinte,
Tainic mă cheamă pe şoapte de vânturi,
Cu amnare s-aprind ...ruguri sfinte!

07.08.2010