Setea sufletului
Autor: Rad Maria
Album: Bucuria inimii
Categorie: Trezire si veghere
Setea sufletului

Oricat de mandru ar fi omul, ce are toate la-ndemana,
Cateodata ca un leu, striga, fuge, da din mana.
Purtand restantele in suflet, cand a fost scos din gradina,
Nu trece ziua sa nu fie, constiient de a sa vina.

I s-a luat atunci din drepturi si pierdu pentru o vreme
Cum se mai intampla azi, viata vesnica eterna.
Doar in pagini care-s scrise de o Mana nevazuta,
Se arata clar directia pentru viata cea pierduta.

Caci nu a fost neglijata niciodata revenirea,
Si dorinta Celui sfant, de-ntoarce spre El privirea.
Oamenii numai prin Isus, au gasit drumul spre rai,
Se aduna si se-nchina toti lui Sfantul Adonai.

Se inchina si slavesc si urmeaza pe Isus,
Fiul Tatalui Preasfant, ce locuieste in cer sus.
Au primit a Lui credinta cand in Isus au crezut,
Caci El este Salvatorul si in Carte e trecut.

Si astazi ne transformat si predat pentru Isus,
Nu va fi luat in clipa cand se da semnal de sus.
Si o clipa Creatorul a facut sa se arate,
Portile ce s-or deschide sa se intre in Cetate.

Pentru ca-i aproape clipa cand se cere socoteala,
Sa grabeasca fiecare sa nu mai stea la-ndoiala.
Si sa caute Adevarul cel vestit pentru popor,
Intr-o vreme cand ne-a dat darul Sau folositor.

Credincios, cine-l primeste si lucreaza in ogor,
Va fi luat In cer la Domnul cand El va veni pe nor.
Prin puterea Lui se poate si ne spune in Cuvant,
Sa nu incetam de loc, sa mergem spre cerul sfant.

De aceeia zi de zi ne cuprinde setea Lui,
Si te-ntreaba-ncetisor: -Ce-ai adus azi Domnului?
Indurare El avut-a cand te-a luat pe-asinul Lui,
Si de-atuncia inainte, tu dai slava Domnului.

Nu ti-e sete sa mai lase harul sa te insoteasca,
Zorile tu sa le vezi in ruga sa te opreasca?
Sa auzi soapta-i divina cand El mustra si furtuna,
Sau s-aprinda-ncetisor focul pe altar acuma?

Ca in ziua cand afara multi vazut-au revarsarea,
Crezi ca azi Domnul nu vrea sa aduca desteptarea?
Numai setea de ar tine peste inima flamanda,
Si toti de s-ar stradui va fi dat aici izbanda.

S-ar face in graba mare si lucrarea asteptata,
De s-ar zgudui infernul si-ar veni Domnul indata.
Dar vai, frati, strigati ca setea sa ne prinda fara fire,
Cu o inima curata plina de a Lui iubire.

Si sa vina Domnul Isus care stie ce-i nevoie,
Ca El este Apa Vie, ce curge din vesnicie.
Si o da cu mana larga ca ne vrea copii Lui,
Vrea sa ne dea mantuirea chiar din partea Domnului.

Dar conditia de baza este-a Sa intaietate,
Si dorinta de-a veni ca sa faca El dreptate.
La altar care de veacuri, a ramas lucrarea vie,
Cum El vrea azi sa se faca, jertfa , lemne ca sa fie.

Si cum cere si asteapta, primul rod sa fie ales,
Fara de cusur in toate si de foc va fi cules.
Trebuie apoi sa aiba autentificarea sfanta,
Cu pecetea Duhului si Persoana Lui prezenta.

Care tine sa ne vada inima cu norma-ntreaga,
De aceeia tot mereu ni se zice mai degraba,
Sa intram pe poarta stramta, curatiti prin jertfa Lui,
Cum azi cere Domnul Slavei Creatorul universului.

Cine este astazi gata sa-l cuprinda setea adanca?
Sa vina Domnul Mesia sa il duca sus pe stanca?
Sa se roage si sa ceara mantuirea celor dragi,
Pentru suflete pierdute chiar din val sa ii atragi.

Cu drag Isus are puse la o parte pentru noi,
Zilele in care vine ca sa ne ia inapoi.
Unde a fost Adam odata, vom fi si noi, dar in cer,
Vom vedea plaiuri de aur, pe Isus in adevar.

De aceeia nu se poate sa ne-ntoarcem tot mereu,
Cu doi pasi sa mergi in fata si mai multi-napoi ca-i greu.
Pune toata osteneala, cere apa si nu sta,
Ca e scurta clipa-n care pe Isus Il vom vedea.

Si El ne va da cu drag rasplatirea si cununa,
Si azi te intreaba clar - vrei cu El pe totdeauna?
Sa nu treci in locul care setea este far- masura,
Si pana mai este vreme, fugi de iad si a lui faptura.

Haidem sa lasam afara tot ce NE-A ATRAS PRIVIREA,
Din piata desertaciunii unde-i lumea si e firea.
Azi mai putem sa venim, sa ne ierte Dumnezeu,
Sa ne curete vesmantul sa facem pe placul Sau.

Mai putem chema pe altii, suflete incatusate,
Sa le vina-n ajutor Domnul Isus din Cetate.
Ca El prinde in privire pe cine e silitor,
Intr-o clipa sare iute sa ii vina-n ajutor.

Si apoi chiar plin de sete, cautand a Sa-ndurare,
Venind in prezenta Lui se va racori in soare.
Ca minunea cea mai mare chiar Isus a spus odata,
Cine bea din apa Lui nu-i mai sete niciodata.

Amin





Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/poezii/60966/setea-sufletului