Franturi de dor celest se impletesc in gandu-mi
Si-n ele-ntrezaresc mereu a dragostei iertare,
Lumina ce s-a frant, viata noua dandu-mi,
Revarsa curcubee pe-a timpului carare.

Cararea'ades stropita de picurii iertarii
Se-nalta tot mereu lasand in urma valea
Iar spinii ce I-am pus lasatu-I-a uitarii
Si razele iubirii imi lumineaza calea.

Un drum ce prea adesea il urc anevoios
E netezit mereu de mana Sa divina.
Si cu tristete-amara, gandesc c'acolo jos,
Atatia sunt ce-asteapta iertare si lumina.

Speranta doar rasare si-aduce mangaierea
Prin vijelii nocturne sau zorii diminetii
Iar eu cu Domnu-alaturi pasesc...si in tacere
Ma-ndrept catre amurgul si-apusul lin al vietii.