Afară înghesuite în ghetou
Stau oile flămânde rău
Și înăuntru cele ce’s
“Postesc” din ce în ce mai des

E criză mare în lumea ce-a vestită
Căci de cel rău este tocmită
Dar criza parca-i și mai rea
Când este în ograda ta.

Și oile se tot frământă
Să caute fânețe și furaje
Dar nu găsesc decât otravă
Și lovituri, osândă și ocară.

De dimineață un ceai chior
La prânz o ciorba seacă
Și seara când mațele te dor
Mai bei un pic de apă.

Din când în când un covrigel
Să astâmperi foamea ta de miel
Și câte-un fruct uscat
Că poate nu-i înveninat.

Ne-am săturat de ceaiul sec
Și de supa cea mai chioară
Ce ne-o serviți de fiecare dată
Ca și cum ar fi întaia oară.

Vrem hrană bună și bogată
Vrem hrană sfântă și miezoasă
Nu vrem covrigi și coji uscate
Și bazme lungi întortochiate.

Dorim cu-o inimă deplină
În adevăr ca să pricepem
Ce este scris în sfânta carte
Spre a purcede pe cărări curate.

De-acum de vreți a vă trezi
Chemarea voastră a o împlini
Vă cerem puțin, nimic mai mult
Pe Domnul să ni-l oglindiți.

Așa cum Pavel l-a vestit
În simplitate și-adevăr
Spre-a șlefui al inimii fior
Și să pașim 'nainte înspre cer.