Din lumea Lui de stele
Privea jos pe pământ
La frunze, la nuiele
La omul cea fost sfânt

La cel ce-a fost odată
Creat de mâna Sa
Schimbându-i a lui soartă
Satan cu viclenia

Dorinţa de mărire
Împinse omul jos
Un ceas de neveghere
Şi-ajunse păcătos!

Tot aşteptă Divinul
La locul întâlnirii
Dar nu venise omul
Când apăruse zorii!...

De când s-a despărţit
Omul de Dumnezeu
Singur şi părăsit
Ajunse tot mai rău

Dar hotărâ-se Domnul
Că va mai da o şansă
Să poată salva omul
Din lumea păcătoasă

Nu s-a găsit în lume
Un mijloc de salvare!
Numai dacă El vine
S-aducă liberare!

Aşa s-a întâmplat
În lumea Lui cerească
Cânt toţi s-au adunat
De om ca să vorbească!

Şi-astfel veni Isus
Din mare-ai strălucire
Cu planul cel de sus!
Un plan de mântuire,

Spunea la om de Tatăl
Acel ce la creat
Şi arăta El drumul
Ce duce spre regat,

Apoi ca preţ de jertfă
Pentru cel păcătos
S-a dat pe sine însuşi
Murind pe lemn Cristos.

Parcă îl văd acum
Pe Domnu-n Ghetismani,
Văzând torţe pe drum
Văzând cum vin duşmani,

Apoi văzând venind
Pe Iuda vânzătorul,
Îl auzii vorbind
Şi-apoi dându-I sărutul!

Văzu El arestarea
Drumul pân la palat,
Biciu-I era cărarea
Şi sângele vărsat,

De-acolo la Golgota
Porni pe drum Isus
Acolo-L duse soarta
Pe Cel venit de sus!

Zadarnic vrei să pui
Azi vina pe Pilat
Sau preoţii Iudei
Care l-au condamnat,

Căci tu şi eu port vina
Căci Domnul a murit
Dorind să spele tina
Ce-i plină de păcat,

Dar de pe cruce Domnul
A fost luat spre seară
Când El Îşi de-te duhul
Din lumea de ocară

Apoi într-un mormânt
A fost El aşezat
Şi bine-a fost păzit
De cei de la palat

Trecură doar trei zile
Şi după cum s-a spus
Cum fost-au scrise-n file
Căci va-nvia Isus

Aşa s-a întâmplat
Cum cartea ne vorbeşte
Cristos a înviat
De-acum, în cer trăieşte,

Iar noi acei aleşti
Să fim cu El de-apururi
Vom fi şi noi cereşti
Lăsând aceste trupuri.


15.10.2010