Când lacrimi pe obraz nu curg
Şi sufletul e-ntristat pan’ la mormânt
Chiar şi atunci o vin la tine Doamne Sfânt
Să-mi vindeci inima de-amărăciune
Şi să mă strămuţi de pe pămănt.

Când sufletul e trist şi-ndurerat
Când tot izvorul inimii-a secat
Când totul pare lipsit de sens
Şi fără de nădejde, mă-ncred în Tine
Ştiind că poţi inima-mi a vindeca.

Când timpul parcă trece în zadar
Şi totu-i gol şi fără sens
Te-apleci cu al tău har
Să-mi spui cum tu gustat-ai pe calvar
Din fiere ca să ştergi păcatul cel murdar.

Şi-atunci smerit cu goliciunea
Inimii mele în rugăciune mă aplec
Şi pe genunchii cu ruga mea eu vin
Să-mi dai dorinţă din nou ca să trăiesc
Şi din toată inima să te slujesc.

Uitând ce-i trist şi-apăsător
Uitând de tot ce e murdar şi muritor
Uitând de tot ce e firesc şi trecător
Uitând de tot ce-apasă al inimii tumult
Şi mă încred în Tine Dumnezeule Preasfânt!